„Atelierul lui e o lume.
Si piatra canta.”.
Fumul gros de tigara si praful alb de ghips se poarta deasupra lor.
Ca sa vorbeasca in capul lui.
Sculpturile stau exact la distanta de care au nevoie ca să vorbeasca intre ele.
Scarile de funie urca pana la patul ascuns.
Peretii albi ascund drumurile lumii.
Si, daca e fericit, aprinde focul in forja, fierbe o supa, scoate gaina si o frige direct pe jar.
Cu suturi in fund.
Si, daca se infurie, te poate arunca afara.
Si, daca vrea, te invita sa treci pragul.
Maini puternice ii piaptana barba desprinsa din Vechiul Testament.
Charon e mic, cu ochi vii.
O lume mica si alba in care realitatea se schimba, trupurile groase cad si corpurile isi dezvaluie sufletele, esenta.
El nu mai traieste in Franta. „Atelierul lui e o lume
