Noul volum al lui Cristian Tudor Popescu reuneste texte ce abordeaza subiecte legate de cinematografie, fara sa ocoleasca insa analizele unor evenimente recente.
Sau, astazi, in Romania, moralitatea poate fi definita ca o boala psihica.&\' (Cristian Tudor Popescu).
Ea iti apartine in totalitate - esti moral in primul rind fata de tine insuti -, nu e menita aprecierii celorlalti, ca arta.
Moralitatea e un organ, ca inima sau ficatul, il ai sau nu il ai, cu deosebirea ca poti trai si fara el.
Moralitatea nu e nici macar o profesie.
A nu fi fatarnic, a nu fi oportunist, a nu minti, a nu trada, a-ti asuma greselile si a plati pentru ele nu presupune talent.
Nu e nimic artistic in a fi moral. \'Daca in legatura cu o moralitate a artei se poate discuta, de la Villon pina la marchizul de Sade si Celine, o arta a moralitatii nu vad cum ar putea exista.
Cristian Tudor Popescu vine cu argumente solide care sa ii sustina ipotezele, nu se fereste sa puna degetul pe rana atunci cind e cazul si nici nu evita laudele pentru productiile si persoanele pe care le considera meritorii.
In plus, trece in revista preferintele criticilor de film si ale publicului, fie el format din elevi de liceu sau din persoane care au trait direct experienta comunismului.
Cunoscut cinefil, autorul traseaza paralele intre productiile cinematografice si viata reala, intre personaje de film si persoane publice, dar prezinta si filme mai vechi sau mai noi, actori, regizori, festivaluri si premiile oferite in cadrul acestora.
Noul volum al lui Cristian Tudor Popescu reuneste texte ce abordeaza subiecte legate de cinematografie, fara sa ocoleasca insa analizele unor evenimente recente
