Fram era numai un urs alb, insa un urs adesea mai omenos decat unii oameni.
Cea mai recenta carte ilustrata de Dan Ungureanu este Descoperim cu Apolodor, in Delta, pasarile-n zbor, care deschide colectia Apolodor Explorator..
Au urmat ilustratiile pentru Fram, ursul polar , de Cezar Petrescu , si Micul Print, de Antoine de Saint-Exupéry, apoi Apolododecameronul sau Cartea alba cu Apolodor, de Florin Bican si Iepurele de catifea, de Margery Williams.
Tot in 2017 a publicat Spune‑mi Eli, un roman grafic despre viata in orfelinat, bazat pe biografia Elisabetei Moldovan.
La inceputul anului 2016, a facut prima calatorie in jurul lumii cu pinguinul Apolodor, ilustrand Cartea cu Apolodor, de Gellu Naum, iar in 2017 a avut creioanele pregatite pentru a insemna fiecare patanie a pinguinului si a prietenilor lui, pentru A doua carte cu Apolodor.
Asa a aparut Nara and the Island (Nara si insula), carte nominalizata la Medalia Kate Greenaway 2017.
Si, in timp ce studia arta de a ilustra carti pentru copii, si-a dat seama ca e pregatit sa scrie.
In 2013 s-a inscris la un masterat in ilustratia de carte la Cambridge School of Art.
In 2010 a desenat pentru prima data o carte, si iar nu s-a mai oprit.
A pictat la Facultatea de Arte din Timisoara, a desenat mai apoi intr-un studio de animatie, unde si-a dat seama ca vrea sa spuna povesti prin imagini.
DAN UNGUREANU (1981, Campulung Muscel) a inceput sa deseneze la varsta la care incep toti copiii si nu s-a mai oprit de atunci.
A obtinut Premiul national pentru literatura in anul 1931 si a fost membru titular al Academiei Romane.
Opera sa vasta cuprinde romane, nuvele, piese de teatru, proza fantastica si memorialistica, dar a ramas cunoscut mai ales pentru scrierile sale pentru copii.
A inceput sa scrie de la o varsta frageda, debutand in 1907 cu nuvela Scrisori.
Nu te intalnesti foarte des cu asa o carte .“ ( Dan Ungureanu ) Cezar Petrescu (1892—1961) a fost romancier, nuvelist, traducator si gazetar.
Fram se transforma odata cu povestea, cautandu-si locul, fiind urs si om in acelasi timp fara a-si pierde credibilitatea.
De la galbenul-ocru stralucitor al lumii circului, la albastrul-gri rece al nordului, imaginile si-au facut aparitia firesc, deodata cu textul. „ Am batut galerii de imagini in lung si in lat: am cautat costume de circ si afise, sanii, ghetari, am urmarit drumul lui Nansen, strazi din vechiul Bucuresti, caravane de circ: m-am intors in trecut ca sa pot reda cat mai bine pentru cititorii de azi cele doua lumi ale lui Fram.
Si chemarea aceea e mai puternica decat toate rasetele pe care le starneste cu giumbuslucurile lui.
Nu stie ce se petrece cu el si ce l-a apucat, dar stie ca de la o vreme are un vis care nu-i da pace: vede in somn intinderi nesfarsite de gheata, cerul cu aurora boreala, sloiuri plutitoare, un urs alb care-l cheama la el...
Ghidus, bland si destept, mergand pe bicicleta si boxand sau impartind bomboane copiilor, ii cucereste pe spectatori si circul intreg rasuna de strigatele lor: „Vrem Fram! Vrem Fram! Vrem Fram!“ Intr-o seara, ursul iese in uralele publicului, se asaza in mijlocul scenei si isi pune capul in maini.
Or fi bune si celelalte numere cu tigri, maimute si clovni, dar tot Fram e rasfatatul publicului.
Toata lumea, cu mic, cu mare, se buluceste la reprezentatiile Circului Strutki, vrand sa-l vada pe Fram, ursul polar.
Aceasta nu i-o iertau nici ursii, nu o intelegeau nici multi oameni.
Fram era numai un urs alb, insa un urs adesea mai omenos decat unii oameni
