In „testament”, unchiul Serenus mentioneaza doar atat, cu privire la „capodopurile" sale: „Nu tin sa fie publicate.
Sa dam cezarilor ce-i al cezarilor!.
Alesesem ca titlu initial Romanele unchiului Serenus, dar editorul m-a convins sa renunt si sa accept titlul actual.
Inutil sa spun ca n-am intervenit deloc in texte.
Apoi mi-a tinut o mica prelegere despre acest nou gen literar „inventat pentru cititorul zilelor noastre, grabit, dar in acelasi timp insetat de profunzime, incult, dar cu un simt estetic mult mai dezvoltat decat la cititorii din secolele trecute”.
Imi povestise la o cina, razand „sardonic”, cateva scene dintr-o „carte de bazaconerii, o culegere de romane-haiku, de care m-am apucat zilele acestea”.
E un volum nedatat, dar scris spre sfarsitul vietii.
Nepotul meu va face cum va crede el de cuviinta.” Am „crezut de cuviinta” sa incep cu publicarea acestui volum de „romane”.
Dar nici nu ma opun.
In „testament”, unchiul Serenus mentioneaza doar atat, cu privire la „capodopurile" sale: „Nu tin sa fie publicate
