Cand am vazut primele tablouri ale lui Florin Petrachi m-am gandit imediat la Gauguin si la acele paradisuri indepartate pe care, neobosit, le-a cautat.
Energia pe care o transmite universul picturilor lui Florin Petrachi este una extraordinara, radiaza! Albumul expozitiei, intr-un format generos si cu un puternic impact vizual prin cele aproape 250 de ilustratii, incearca sa fie transmitatorul acestei energii, inca de la „prima privire”, privirea agera a felinei splendide de pe coperta..
Culorile sunt vii, intense, liniile intr-o continua miscare, formele intr-o continua transformare, ca si cum peisajul pulseaza, fiind „strabatut de frisoane si de voluptati pana la limita carnalului” (Pavel Susara).
In contrast cu aparitia navalnica a animalelor, artistul se dezvaluie pe sine doar in trecere, in plan secund, prezenta abia intrezarita in spatele vegetatiei involburate ori simpla extensie a ei.
Picturile lui, puse in corespondenta cu operele unor postimpresionisti „paradiziaci” precum Gauguin si Le Douanier Rousseau, dar si cu arta aborigena, bruta, a postprimitivismului, infatiseaza un univers primordial de o vitalitate extraordinara, proiectat in peisaje luxuriante de jungla, populate de pasari exotice, serpi si mari feline pradatoare, cimpanzei sau maimute antropomorfizate.
Florin Petrachi, tanar pictor iesean, te invita astfel intr-un voiaj consolator spre paradisul din tine, in care sa poti sa-ti (re)descoperi puritatea.
Tu, privitorul, esti rapit unei realitati sarace si redat libertatii totale a inceputurilor, creativitatii originare, rebele, imposibil de stavilit...
E functia lor cathartica si indispensabila! (George Banu)La portile Edenului este numele unei expozitii-spectacol, spectacol de forme, de culori si de lumina, ce te inconjoara cu exuberanta naturii virginale si vigoarea vietuitoarelor ei.
Si sa ne refugiem in frumusetea paradisului, scrin al acestor opere ce invita si permit sa nu cedam. [...] LA CEASUL INFERNULUI SA PROFITAM DE PARADIS.
Cand am vazut primele tablouri ale lui Florin Petrachi m-am gandit imediat la Gauguin si la acele paradisuri indepartate pe care, neobosit, le-a cautat
