Aceasta carte este o „eliberare“ de Cioran, o „despartire“ de acesta.
Efectul sau nu va mai fi, in termeni blagieni, unul modelator, ci unul catalitic, deci autoarea - ca si oricare alt ins care a trait o asemenea experienta - va merge mai departe pe propriile picioare, insa beneficiind si de plus cunoasterea capatata in urma frecventarii operei sale, a disecarii gandirii sale oximoronice si paradoxale..
Si este foarte bine asa! Cioran cu care va avea de-a face de acum inainte, nu mai poate fi un autor devastator, cotropitor, care-ti reduce propria personalitate, incercand s-o „paraziteze“, s-o „vampirizeze“ pe a ta.
Si, cred, acesta este efectul pe care il va obtine autoarea asupra ei insisi in urma scrierii acestei carti, dincolo de excelenta lucrarii ca atare - pentru ca este o carte foarte bine gandita si scrisa - si trecand peste debutul in volum.
Dar nu este o „rafuiala“, ci o despartire atenta si amiabila si, cred eu, provizorie, pentru ca nu poti scapa definitiv de bolile culturale ale adolescentei si primei tinereti, nici nu ar fi bine s-o poti face, insa le poti imblanzi.
Aceasta carte este o „eliberare“ de Cioran, o „despartire“ de acesta
