Romanul Viata la tara a fost publicat in revista „Convorbiri literare“, nr.
Autorul postuleaza ca salvarea de la disolutie a randuielilor patriarhale, proces care este cauzat de invazia elementului capitalist, sta intr-o alianta a „claselor pozitive“, boierimea legata de pamant si taranimea..
Cele doua aspecte se imbina insa armonios.
Structura dramatica este estompata de „poem“ si, astfel, Viata la tara devine mai mult un roman de dragoste decat unul social.
Dramaticele conflicte sociale din lumea satului romanesc real sunt vazute de romancier prin lentila oferita de perceptia catorva familii boieresti, viziune care transforma discursul antagonic intr-o „icoana“ a vietii campenesti.
Romanul tip fresca sociala, centrat pe problema pamantului, a taranimii, este manifest inca din unul dintre titlurile intermediare, Pe aratura. in Viata la tara, ca si in alte romane ale ciclului, este detectabila influenta lui Tolstoi, caruia Duiliu Zamfirescu ii consacrase un studiu.
Exista in substanta operei reminiscente autobiografice si o ideologie sociala pre-samanatorista, nutrindu-se din Eminescu, referitoare la elementele pozitive ale natiunii si la „patura superpusa“.
Romanul vine sa ilustreze, de asemenea, programul literar al autorului, postuland inspiratia scriitorilor din Viata „claselor de sus“.
Elaborat ca roman de sine statator, a fost subsumat ulterior primului ciclu romanesc din literatura romana, Istoria Comanestenilor, respectiv Romanul Comanestenilor, drept cap de serie. 3-8 din 1894 si 1-5 din 1895, iar in volum, in 1898.
Romanul Viata la tara a fost publicat in revista „Convorbiri literare“, nr
