Important prozator italian al secolului XX, Italo Svevo a avut o lunga prietenie cu James Joyce, fiind de notorietate faptul ca i-a inspirat personajul Leopold Bloom din Ulise.
Viitorul amintirilor (Humanitas Fiction, 2020) reuneste nouasprezece povestiri, dintre care cincisprezece sunt la prima aparitie in limba romana..
Daca opera sa romanesca e cunoscuta cititorului roman – O viata (1892), Senilitate (1898) si marele roman comic Constiinta lui Zeno (1923) –, Proza sa scurta a beneficiat pana acum de destul de putina atentie, lectura ei fiind insa indispensabila justei aprecieri a scriitorului italian.
Astazi, Italo Svevo este considerat unul dintre cei mai importanti prozatori italieni, precursor al lui Joyce si al lui Proust prin tehnicile narative experimentate de el si impuse de modernism.
Conferinta lui Svevo despre James Joyce din martie 1927 constituie o cale de acces originala in labirintul universului joycean.
Svevo a fost principalul inspirator al personajului Leopold Bloom din Ulise, iar Anna Livia Plurabella nu a fost nici ea straina de Livia Veneziani.
Relatia de prietenie dintre cei doi scriitori a durat pana la moartea lui Svevo in 1928, in urma unui acccident.
Joyce va deveni un mare admirator al operei sveviene, lui datorandu-i-se in primul rand audienta europeana a romanului Constiinta lui Zeno.
Doua intalniri sunt definitorii pentru destinul lui Svevo, personal si literar: cea cu verisoara sa Livia Veneziani, cu care se va casatori in pofida reticentei viitorilor socri, si cea cu James Joyce, din 1906, de la care ia lectii de limba engleza la Trieste.
Instruit pentru o cariera comerciala, isi urmareste cu asiduitate visul de a scrie, publicand chiar in regie proprie. „ Nu putem face abstractie, iar aceasta cu referire la toate operele lui Svevo, de ceea ce constituie insasi calitatea lui esentiala: pasiunea pentru adevarul uman, dorinta lui continua de a sonda, dincolo de aparentele fenomenale ale fiintei, in acea zona subterana si intunecata a constiintei in care oscileaza si se tulbura evidentele cele mai consacrate .“ — EUGENIO MONTALE Pe coperta: Piero Marussig, Seara la Trieste (detaliu) ITALO Svevo (1861–1928), pseudonim adoptat definitiv in anul 1892 de Ettore Schmitz, se naste in orasul Trieste intr-o familie numeroasa, cu origini germane, evreiesti si italiene.
Preocuparea pentru evolutiile din tehnica si medicina, fenomenul imbatranirii pus in relatie cu suferinta si moartea, atat din perspectiva individuala, cat si sociala, literatura ca vehicul al supravietuirii, memoria si visul, spatiul si timpul in geografia personala, erosul si, nu in ultimul rand, exploatarea unor elementele camuflate de autobiografie situeaza Proza scurta sveviana la nivelul marilor sale romane.
Povestirea care da titlul acestei selectii ilustreaza o tema ce amprenteaza intreaga opera a lui Italo Svevo, si anume in ce fel „actiunea memoriei se poate misca in timp asemenea evenimentelor insesi“.
Surprinzator sau nu, ele coincid in mare parte cu cele ale omului contemporan.
Cele mai multe traduse pentru prima data in limba romana, povestirile cuprinse in volumul de fata ofera o privire caleidoscopica asupra obsesiilor lumii europene in urma cu o suta de ani.
Important prozator italian al secolului XX, Italo Svevo a avut o lunga prietenie cu James Joyce, fiind de notorietate faptul ca i-a inspirat personajul Leopold Bloom din Ulise
