In poezia lui Emil Brumaru nu se manifesta o nebunie a realitații, ci o nebunie a simțurilor; frenezia nu e a lumii, ci a celui care o percepe transfigurand-o, la comanda unei tensiuni care ii excita dramatic simțurile.
Aceasta tensiune este una.
In poezia lui Emil Brumaru nu se manifesta o nebunie a realitații, ci o nebunie a simțurilor; frenezia nu e a lumii, ci a celui care o percepe transfigurand-o, la comanda unei tensiuni care ii excita dramatic simțurile