Facandu-si ordine prin hartii si manuscrise in timpul pandemiei de Covid-19, Ludmila Ulitkaia descopera un scenariu scris in 1988 si niciodata publicat, din motive politice.
In 2013 i s-a acordat distinctia Officier de la Legion d’honneur si in 2014, Premiul de Stat al Austriei pentru Literatura Europeana..
Cartile Ludmilei Ulitkaia s-au vandut pana in prezent in peste doua milioane de exemplare.
In 2010, Ulitkaia publica romanul Cortul verde, tradus in romana cu titlul Imago (Humanitas Fiction, 2016), primit elogios de presa internationala, iar in 2015, Scara lui Iakov (Humanitas Fiction, 2018), care a castigat, in cadrul Premiilor Bolsaia Kniga, Locul al treilea si Premiul cititorilor.
Daniel Stein, traducator (2006
Humanitas Fiction, 2011) a fost incununat cu premiile: Bolsaia Kniga (Marea Carte), Parintele Alexandru (Germania–Rusia, 2008) si Simone de Beauvoir pentru libertatea femeilor (Franta, 2011).
De acelasi succes se bucura volumul de povestiri Fetitele (2002
Humanitas Fiction, 2013), precum si romanele Minciunile femeilor (2003
Humanitas, 2005
Humanitas Fiction, 2019) si Al dumneavoastra sincer, Surik (2003
Humanitas Fiction, 2008, 2019), castigator a mai multe premii: Romanul anului 2004 in Rusia, Premiul National pentru Literatura in China (2005) si Grinzane Cavour in Italia (2008).
Inmormantare vesela (1997
Humanitas, 2005
Humanitas Fiction, 2019), unul dintre cele mai apreciate romane ale autoarei, este tradus in peste douazeci de limbi.
Urmatorul roman, Medeea si copiii ei (1996), ii sporeste renumele cu o noua nominalizare la Premiul Booker, pe care si-l adjudeca in 2001 pentru Cazul doctorului Kukotki, roman incununat si cu Premiul Penne (2006
Humanitas Fiction, 2020).
Primul sau roman, Soniecika (1995
Humanitas, 2004), ii aduce instantaneu notorietatea, fiind nominalizat pe lista scurta la Premiul Booker pentru Literatura Rusa si recompensat cu premiile Medicis etranger si Giuseppe Acerbi.
La sfarsitul anilor ’70 se angajeaza consilier la Teatrul Evreiesc din Moscova si scrie scenarii de film.
Dupa ce isi ia licenta in biologie la Universitatea din Moscova, lucreaza in cadrul Institutului de Genetica.
Dramatismul situatiilor capata accente de un comic grotesc, care aminteste de scrierile lui Bulgakov sau Gogol.
Ludmila ULITKAIA, una dintre cele mai importante si apreciate voci ale literaturii contemporane, s-a nascut intr-un sat din Urali in 1943.
Cand ii apar simptomele, autoritatile se pun in miscare pentru a depista toate persoanele cu care a fost in contact si a le izola.
In aceeasi zi, este chemat la Moscova, pentru a-si prezenta rezultatele.
Il gaseste uluitor de actual, si astfel se naste acest microroman aparut in Rusia in 2020, care e bazat pe un fapt real: epidemia de ciuma izbucnita la Moscova in 1939, intr-o vreme cand „dusmanii“ regimului stalinist erau arestati pe capete.
Un cercetator care lucreaza la crearea unui vaccin impotriva ciumei se infecteaza fara sa-si dea seama.
Facandu-si ordine prin hartii si manuscrise in timpul pandemiei de Covid-19, Ludmila Ulitkaia descopera un scenariu scris in 1988 si niciodata publicat, din motive politice
