Lucrarea trateaza una dintre tendintele aparute la finalul celui de-al Doilea Razboi Mondial, si anume politica de secesiune din Europa Centrala si de Est, luand ca exemplu spatiul romanesc si politica revizionista a populatiei maghiare.
Lloyd George, fost prim-ministru al Marii Britanii, in timpul Primului Razboi Mondial declar: „Imperiile europene erau un conglomerat nebunesc de posesiuni nenaturale si silnice: cehi, slovaci, croati, romani, galitieni si poloni, fiind dominati de nesiguranta de austriecii si maghiarii din imperiul hodorogit”.” .
Ridicol este faptul ca Germania a sprijinit financiar articole de defaimare, in ciuda sacrificiilor enorme, supreme ale Angliei si Frantei, de peste doua milioane de victime in Primul Razboi Mondial.
Ziarul francez „Aux Ecoutes , in 1932 a publicat documentul cu privire la campania filomaghiara a lordului Rothermere, a implicarii Germaniei si Ungariei in propaganda revizionista din Anglia si America.
Dar purtarea abuziva, salbatica a acestora a fost remarca de multe personalitati ale momentului precum: - Menolt Garibaldi, fiul celebrului revolutionar italian, care a protestat impotriva faptului ca „maghiarii asupresc barbar trei milioane de frati ai italienilor ; - Ziarul „L\'Independance Belge , in 1892, scria ca „romanii din Transilvania sunt tratati ca paria de rasa stapanitorilor maghiari ; - alte ziare din Franta au denuntat si operatiunea de falsificare a milioane de franci francezi, chiar de personalitati din conducerea guvernului Ungariei pentru propaganda revizionista in strainatate.
Da, raspund liderii maghiari cerand anularea Tratatului de la Trianon si revenirea la regatul Sfantului Stefan, precum reintegrarea Ungariei in hotarele ei de dinaintea razboiului.
Are vreo justificare insa revizionismul maghiar? Iata o intrebare fireasca in secolul in care traim.
Chiar un publicist maghiar, profesor universitar la Budapesta, cu mai mult timp in urma, arata ca: „Pentru a reusi revizionismul, va trebui sa caute a se intalni cu marile puteri pe calea identitatii intereselor politice .
Dupa o serie de consideratii de ordin general cu privire la termeni precum dreptul minoritatilor, secesiune, autodeterminare sau autonomie, se face o trecere in revista a tuturor actiunilor revizioniste intreprinse pe teritoriul Romaniei de reprezentantii populatiei minoritare maghiare cu sprijinul altor state, in principal al Ungariei. Autorii dedica un amplu capitol actiunilor de prevenire si combatere a miscarilor separatiste violente, propunand o serie de masuri in acest sens. Fragment din volum: “Problemele analizate in cuprinsul acestei lucrari incearca sa reflecte intr-o lumina adevarata, obsedanta imagine a revizionistilor maghiari, care alimenteaza pe toti ungurii de pretutindeni, statele din UE si SUA cu ideea „Ungariei Mari , a rolului „civilizator al acestora in Europa Centrala, cu destinul lor dominator, chiar daca atenteaza la suveranitatea statelor si indeosebi a Romaniei.
Lucrarea trateaza una dintre tendintele aparute la finalul celui de-al Doilea Razboi Mondial, si anume politica de secesiune din Europa Centrala si de Est, luand ca exemplu spatiul romanesc si politica revizionista a populatiei maghiare
