Constat ca tac... -Mihaela Laura Bratu.
Multumesc tuturor persoanelor care au participat la studiile realizate in cadrul lucrarii, pentru colaborarea, implicarea si gandul bun de a concretiza experienta intelectuala si didactica.
Multumesc organizatiei sibiene care a facilitat realizarea experimentului si a sustinut toate demersurile de cercetare.
Le multumesc si ii imbratisez pe cei trei iubiti ai mei, Iulian, Maximilian si Sever, in ordinea in care mi-au fost daruiti, pentru faptul ca sunt intelepti si ca sunt parte din Echilibrul Nash personal.
Marius Milcu.
Dr.
Univ.
Dan Dumitrascu si domnului Conf.
Ing.
Dr.
Univ.
Claudiu Kifor, domnului Prof.
Ing.
Dr.
Univ.
Le adresez multumiri pentru calitatea si pertinenta observatiilor, pentru indrumarile stiintifice riguroase, domnului Prof.
Va multumesc, domnule profesor, pentru ca ati facut posibil un vis, care m-a crescut si mi-a dat aripi sa zbor.
Lucian &ndash
Ionel Cioca, pentru ca a avut incredere in mine, pentru ca mi-a creat contextul de a fi libera in gandire si manifestare.
Ing.
Dr.
Univ.
In primul rand, adresez multumiri celui care mi-a fost indrumator, domnului Prof.
As vrea sa pot de acum inainte, as vrea sa zbor, dar cel mai mult as vrea sa am curaj si universul sa se aseze in liniste si sa ma lase putin sa ma joc... inceputul meu as vrea sa fie cu lucrarea de fata.
Asa ca...
Toate acestea sunt folosite pentru a construi un loc de munca agreabil, care sa ii faca sa se simta bine si sa lucreze cu spor.
Lucrarea de fata este o incercare de a descoperi ce este in mintea si in sufletul unui inginer, cum povestesc ei, ce isi doresc ei, ce valori au. sa descopar lucruri noi.
Eu am visat sa fiu cercetator...
Cand iti doresti ceva cu adevarat, tot universul conspira pentru atingerea legendei personale.
Asa ca zamislirea lucrarii o consider ca ajutor de a ne lumina pe noi si de a creste.
Dar, ca orice dar al universului, nici unul din noi nu are voie sa se ignore pe sine, cu putinte si neputinte. dar puterea de a da viata a fost in fata mea, a iubirii mele.
Cer iertare ca a cerut un sacrificiu mare...
Este inceputul vocii mele, continuarea fricii mele, este gasirea unei puteri nebanuite de a zamisli.
Lucrarea de fata este rodul muncii, e adevarat, dar asa cum portocalii au flori si fructe in acelasi timp, la fel gandul meu abia incepe prin aceasta lucrare.
Voiam ca prefata sa fie scrisa de o persoana importanta, dar e prima data cand accept ca acea persoana importanta din viata mea sunt eu.
Credeam ca am nevoie de mare ca sa strig, credeam ca am nevoie de munte ca sa pot scrie, dar masa mea mica din colt e suficienta si accepta bine tacerea mea.
Dar acum tac.
De obicei vorbesc mult cu mine, in mine.
Pentru ca acum eu am nevoie de gandurile mele.
Nu vreau sa citesc sufletul altcuiva.
E prima data cand nici macar cartile nu sunt alaturi de mine.
Asa ca stau in tacere.
Simt un strigat, e acolo, dar el nu vrea sa vorbeasca. nu ma aud nici cum.
Constat ca tac..
