Mai intai, toata aceasta Marturisire a mea este o atestare, adica un Testament... - Bogdan Tataru-Cazaban Prefata de Marius Vasileanu.
Dincolo de valoarea lor documentara, intregind cunoasterea epocii si, in special, a Grupului «
Rugului Aprins», ele ne descopera o personalitate de talia lui Jacques Maritain, Vladimir Ghika sau Romano Guardini, daca ar fi sa ne gandim doar la confratii sai, mult mai cunoscuti, din aceeasi epoca.
Pornind de la aceste recomandari adamantine, cartile sale s-ar cuveni sa ne trezeasca atentia.
Steinhardt spunea despre Mironescu ca «era un crestin cum rar intalnim: nebigot, nehabotnic, nefatarnic; drept si ingaduitor»; parintele Benedict Ghius ii recunostea «calitatea exceptionala» de «intelept», de «adevarat cavaler al spiritului si al credintei», iar Mihai Sora, in prefata sa confesiva, ii evoca «statura spirituala» si «grija pentru soarta comunitatii». - Alexandru Mironescu N.
Am insa si o tristete mare, foarte mare, undeva in sufletul meu, ca nu am putut, cum am dorit, sa impartasesc ce-am purtat in inima mea unor oameni carora as fi voit sa le daruiesc in chip viu totul, ca sa stiu ca pot spune si ei cum pot spune eu: datorez mult cartilor, dar datorez totul catorva oameni.
Am primit si am hranit, dupa intelegerea mea, cele mai inalte sentimente, cele mai nobile aspiratii, cele mai teribile probleme care au confruntat Omul, de cand e el sfant, erou, poet, martir, nebun.
Dar nu am regrete si nici dezamagiri, si as pleca de aici cu constiinta ca am fost solidar cu tot ce am facut, bune si rele, solidar si raspunzator de ele.
Am suferit mult, si nu lipsesc din lista suferintelor multe ca sa nu le fi incercat si sa nu le fi trait pana la extrema indurare si deznadejde.
Daca as muri acum, as murmura: am fost fericit, am fost om privilegiat si covarsit de marile bucurii ale vietii.
Mai intai, toata aceasta Marturisire a mea este o atestare, adica un Testament..
