Diferit ca ton de celelalte capodopere ale scriitorului, romanul Adolescentul (1875) ocupa un loc aparte in creatia dostoievskiana, fiind istorisit din perspectiva unui tinar de nouasprezece ani, ale carui imaturitate, prospetime si naivitate se reflecta magistral in vocea narativa.
Doar citind Shakespeare am avut aceleasi revelatii.” (Virginia Woolf).
Furat de poveste, cititorul se trezeste apucat si aruncat de colo-colo pina la uitarea de sine; orbit, sufocat, el se trezeste victima unui rapt dumnezeiesc.
Intimplarile si personajele sint tinute alaturi de un singur liant, mai puternic decit oricare altul, materia sufletului.
MacAndrew) „Romanele lui Dostoievski sint furtuni ale clarviziunii, virtejuri in marea de nisip, capcane de apa care ameninta sa ne traga in adincuri la fiecare miscare.
Rareori, in marasmul de gesturi, multe fara insemnatate, transpare cite o intorsatura de fraza, cite un sunet al carui inteles adinc rascoleste pe neasteptate soarta eroilor, ii impinge, cu alte cuvinte, in scena, ii trezeste la viata.” (Andrew R. „Desi personajele sale vorbesc mult, prea mult uneori, reactia lui Dostoievski fata de lumea ce-l inconjoara apare mai degraba in manifestari decit in discurs: in felul in care se misca, gesticuleaza, se scarpina, se holbeaza sau rid aceste personaje.
Dostoievski zugraveste cu o maiestrie inegalabila adolescenta ca pe o stare de nesiguranta, ignoranta si nedesavirsire, dar si de bogatie si exuberanta in care totul este posibil.
Inarmat cu un document despre care isi inchipuie ca ii va oferi puteri depline asupra celorlalti, Arkadi pleaca la Petersburg sa-si intilneasca tatal, insa aceasta experienta initiatica ii dezvaluie mizeriile concrete ale vietii adulte si ii schimba din temelii viziunea asupra lumii.
Fiul nelegitim al unui mosier depravat, tinarul Arkadi Makarovici Dolgoruki oscileaza neincetat intre pornirea de a scoate la iveala greselile tatalui si dorinta ascunsa de a-i cistiga pretuirea.
Diferit ca ton de celelalte capodopere ale scriitorului, romanul Adolescentul (1875) ocupa un loc aparte in creatia dostoievskiana, fiind istorisit din perspectiva unui tinar de nouasprezece ani, ale carui imaturitate, prospetime si naivitate se reflecta magistral in vocea narativa
