Copii care descopera cum „merge“ lumea, adolescenti care experimenteaza primele pulsiuni sexuale, tineri ori maturi surprinsi in momente-cheie ale vietilor lor si varstnici care te primesc in intimitate.
Si, cel mai important, poate, unitar, fara nicio discrepanta stilistica sau tematica.
Veti regasi aici, asadar, un Bogdan Munteanu care are aceeasi pofta originara de a povesti, care asaza cuvintele, vocile si emotiile cu o precizie incredibila, care creeaza scurtmetraje literare percutante si autentice, dupa croiala realitatii imediate, cu o limpezime, o empatie si un tonus de invidiat.“Eli Badicacoordonatoarea colectiei n’autor.
In orice caz, proaspat.
Ceea ce m-ar indreptati sa afirm ca este un volum (aproape) nou.
Asa ca, daca ridicam cortina si scotocim in acest Ai uitat sa razi, vom gasi mai intai «5 proze noi si o faza», o povestire in minus, o reorganizare a continutului si, nu in ultimul rand, o suita de schimbari consistente in textele asa-zise vechi.
Dar cine l-a citit pe Bogdan Munteanu stie deja ca nimic nu e asa cum pare la prima vedere nici in textele sale, nici in «produsele» finale.
Un nume pe care, usor, usor, o sa-l invatam cu totii si o sa-l tinem minte.“Filip Florian „Aparent, aveti in maini o reeditare.
Altfel, ma bucur din adancul inimii ca pe coperta e numele lui Bogdan Munteanu.
Ca in filmele cu Charlie Chaplin.“Dana Jenaru„Ai uitat sa razi e volumul unui autor pentru care literatura inca are legatura cu radacinile ei: ea e, trebuie sa fie poveste, epos, spusa cu pasiune, ca in vremurile de demult, cand publicul nu erau cititorii, ci ascultatorii.“Luminita Corneanu„Pentru asa o bijuterie de carte, nu cred ca e nevoie de un subtitlu, dar daca totusi ar fi nevoie, cred ca i s-ar potrivi cel mai bine formularea «povestiri cu sufletul pe masa».
De aceea volumul Ai uitat sa razi e atat de emotionant.“Adriana Bittel „In povestirile lui Bogdan Munteanu, punctele de cotitura sunt atat de surprinzatoare, incat rasul cel mai limpede se preschimba fulgerator in cea mai zdravana apasare.
Si mai e ceva specific lui Bogdan Munteanu: lumea prozelor lui e imbratisata cu o privire imblanzita de tandrete barbateasca (sau, mai curand, baieteasca), niciodata sarcastica.
Nu e deloc usor sa dozezi perfect monologul, dialogul si stilul indirect liber, sa gasesti taietura cea mai buna a finalurilor, sa dai pe spatiu mic suflet unor personaje pe care cititorul sa le vada, sa le auda, sa le inteleaga.
Ceea ce admir mai mult la acest prozator e ca dezinvoltura, impresia de usurinta si placere cu care scrie camufleaza o tehnica de virtuoz, indelung exersata spre a provoca empatie.
Povesti care se leaga, care pun punctul pe i, care te tin constant intr-un balans fin intre ras si plans, intre tine si ceilalti.„Bogdan Munteanu are o foarte buna ureche muzicala, ce inregistreaza oralitatea cu specific dialectal si argotic, ochi cinematografic pentru naturaletea comportamentului si umor pe muchia dintre comedie si drama.
Stranietati, farse, despartiri, deziluzii, cumpene, stereotipii, neputinte, pseudo-reusite, rutine, tristeti, regrete, bravuri, violente si mici aventuri.
Copii care descopera cum „merge“ lumea, adolescenti care experimenteaza primele pulsiuni sexuale, tineri ori maturi surprinsi in momente-cheie ale vietilor lor si varstnici care te primesc in intimitate
