A fost odata ca niciodata in miezul iernii o regina care sedea la fereastra si cosea.
Rosul acela se vedea atat de frumos pe albul stralucitor incat isi zise in gand Ah Ce n-as da sa am un copil cu pielea alba ca zapada cu buzele rosii ca sangele si cu parul negru ca abanosul.
Privind de la pervazul negru ca abanosul cum fulgii de nea cadeau din vazduh se intepa in deget si trei picaturi de sange cazura pe zapada.
A fost odata ca niciodata in miezul iernii o regina care sedea la fereastra si cosea