\'I-am privit atenta pe alergatorii din lumea larga si i-am invidiat.
Ma misc, deci nu mai am virsta, frici sau dorinte.&\' (Ana Maria Sandu).
Muschii mi se tonifica si obosesc in acelasi timp.
Imi pierd acrosurile la realitatea cea mai pura, cea mai adevarata.
Poate ca de aceea scrisul e singurul moment din zi in care simt ca ma pulverizez si ca nu ma mai atinge nimic cu adevarat.
Ca orice alergator din lumea asta, am zile mai bune si zile mai proaste.
Fiecare pauza ma angoaseaza.
Fiecare zi conteaza.
Acum am ajuns in punctul in care scriu ca si cind as face jogging.
L-as fi putut scrie pina la sfirsitul vietii, dar m-am oprit cind mi-am dat seama ca s-a incheiat o etapa din viata si ca nu mai alerg la fel.
E aici experienta mea, a prietenilor mei si a personajelor literare cu care m-am intersectat.
Au trecut niste ani si textul acesta s-a transformat intr-o plasa de siguranta.
Apoi mi-am luat picioarele la spinare si am iesit eu insami la alergat. \'I-am privit atenta pe alergatorii din lumea larga si i-am invidiat
