O plimbare pe intuneric, la cinci dimineata, printr-o padure populata, zice-se, de mistreti.
Am fost candva femeie de onoare il dezvaluie pe Radu Paraschivescu in ipostaza celui care se uita inapoi si simte – uneori tandru, alteori naprasnic – nevoia confesarii..
Cu foame de viata si de povesti.
Cu arome vechi si dulciuri noi.
Cu exasperari si jubilatii.
Cu stupori si inveseliri.
In total, treisprezece texte de aducere aminte.
In fine, relatia subtila dintre un meci de fotbal si o coada la carne.
O patanie cu scalde nocturne si militieni cu instinct literar.
O plecaciune in fata unei voci si a unei chitare.
O restanta studenteasca si stanjenitoarele ei consecinte.
O incursiune in lumea absurdului cazon si a hazului fara voie.
O poveste despre un cantec in care banuiesti fiori tantrici, pentru a conchide ca e de fapt despre timp.
O carte postala despre una (sau doua) dintre casele vietilor noastre si o alta despre orasul in care ne ducem zilele .
O idila cu o actrita pentru care rolul vietii este scoaterea partenerului din minti.
Un meniu frantuzesc intr-un oras populat de romani, germani, maghiari si sarbi.
O conferinta internationala cu doua sute de femei si un singur barbat: interpretul.
O plimbare pe intuneric, la cinci dimineata, printr-o padure populata, zice-se, de mistreti
