Cartea intitulata " Am fost Consul in vest" nu este o autobiografie; cine mai citeste azi autobiografii, chiar celebre, ca "Viata lui Benvenuto Cellini, scrisa de el insusi" sau "Confesiuni" de Jean-Jacques Rousseau? Dar cum sa o explic in doua, trei cuvinte? E o istorie vie.
Va ofer cateva date esentiale despre Romania astfel cum as vrea sa o pastreze urmasii mei! Vedeti, de aceea am scris-o!.
De aceea, cartea da si o sugestie: cunoasteti istoria, ca sa nu repetati greselile ei.
Nu sunt pesimist, dar cele 14 puncte ale declaratiei lui Wilson parca ma trimit la povestea unui pasarar roman, care invata un papagal sa salute pe imparat si, in disperare, spunea "Opera et impensa periit" .
Am apreciat ca si acest capitol e tot diplomatie, pentru ca un diplomat trebuie sa stie sensul istoriei, nu prezentarea ei politica.
In corpul cartii aflati cum a evoluat lumea, iar in final, in anexa 3, cartea va demonstreaza ca mai mult in lume au fost mai mult imperii decat natiuni.
Si, ca sa nu fiu sovin, explic cine sunt vecinii nostri, de unde au venit si cum au rezistat, national, presiunilor Marilor Puteri si, poate, ca un repros, de ce am fost si suntem o insula intre slavi, despartiti nu de ape, ci de istorie.
De aceea, randuri nu de patima, ci de admiratie gasiti in carte pentru politicienii anului 1918.
E in puterea popoarelor sa descifreze interesele lor si ale altora, asa cum au facut intregitorii Romaniei Mari.
Autorul prezinta scopul ideologiilor politice recente sau actuale, care ascund dorinte de dominare, sub paravan de drepturi politice si sociale, egale pentru toti.
Transilvania nu a fost deznationalizata niciodata, chiar daca era in jocul de putere al Imperiului Austriac si al Imperiului Otoman; oamenii ei scriau istoria lor si au dainuit in formatii statale minore, desi, aparent, erau supusi de tratate, care slobozeau dorinte de cucerire.
Pamantul acestei tari a fost locuit statornic de mii de ani de urmasii dacilor si, poate ca un noroc al sortii, prea de putine ori a fost vandut de Marile Puteri.
Eu zic de toate! Autorul face dese referiri la istorie, ba a scris chiar un capitol din care se poate trage concluzia ca exista doua lumi - una reala si alta prezentata mediatic, istoric sau in prezent.
Care pasaje din carte redau ideea asta? Le cautati, sunt exprimate direct.
Cititorul afla, din interiorul ministerului, stirile care sunt bune, diplomatii erau tratati cu respect, diplomatia era gandita acasa si aplicata fara decizii externe - era suverana.
Goethe ar fi incheiat: "O, clipa, stai, esti atat de frumoasa"! Sub titlu vedeti si o precizare "O lume, nebuna, interpretata subiectiv"; asta inseamna ca diplomatul nu trece pe langa istorie si, daca nu poate sa o creeze, cel putin o interpreteaza.
Un fiu de taran mijlocas din Subcarpatii Getici a obtinut, prin efort personal, etapa dupa etapa, increderea mai marilor tarii sa-l trimita in circuit in toata Europa si Asia, sa formuleze, in scris, ce reguli trebuie adoptate astfel incat cetatenii romani sa se bucure de un minim de garantii si drepturi, pe acolo pe unde ii manau pasii curiozitatii sau interesului.
Cartea intitulata " Am fost Consul in vest" nu este o autobiografie; cine mai citeste azi autobiografii, chiar celebre, ca "Viata lui Benvenuto Cellini, scrisa de el insusi" sau "Confesiuni" de Jean-Jacques Rousseau? Dar cum sa o explic in doua, trei cuvinte? E o istorie vie
