Intre specialisti, Mircea Anghelescu e bine cunoscut si respectat. […] Pretuirea mea pentru stiinta lui de carte, pentru rabdarea lui analitica, pentru amploarea si temeinicia santierului lui de cercetare e mereu confirmata de cartile sale, insuficient aduse la rampa de echipa de zgomote care da tonul in publicistica romaneasca.
Andrei Plesu, „Seductia eruditiei” (Dilema Veche) Critica „de intampinare”, critica literaturii care se scrie si se publica sub ochii nostri nu este numai depozitia unui martor, ci si interventia unui combatant, a unui actor intr-o piesa contemporana; istoricul literar, care comenteaza carti ale unor autori disparuti si adauga interpretarii propuse de criticii de atunci propriile sale opinii, formate ca urmare a unor evolutii, aparitiei unor noi perspective sau do¬cumente, este martorul pur si simplu, martorul apararii de obicei, care motiveaza si solicita tribunalului public o sentinta mai nuantata sau mai favorabila.
Mircea Anghelescu.
In ce ma priveste, il stiu – fara sa fiu specialist – de-o viata.
Intre specialisti, Mircea Anghelescu e bine cunoscut si respectat
