Roman al constiintei, in buna traditie dostoievskiana, Am ucis pe Dumnezeu trateaza drama metafizica a unui pictor bucurestean, framantat de problema existentei lui Dumnezeu.
A murit la 23 noiembrie 1949, la Bucuresti.
In 1933, a fost distins cu Premiul Societatii Scriitorilor Romani.
Carol Ardeleanu este poate singurul realist al perioadei interbelice care si-a indreptat atentia asupra categoriilor sociale dezavantajate: muncitori zilieri, prostituate, vagabonzi.
Au urmat Am ucis pe Dumnezeu (1929), Casa cu fete (1931), Viermii pamantului (1933), Pescarii (1934) si altele.
Primul sau roman, Diplomatul, tabacarii si actrita (1926), inspirat din viata periferiei bucurestene, este considerat un act de curaj scriitoricesc al momentului.
A publicat poezie si proza scurta in periodicele literare ale vremii.
Pana in 1913, a avut o activitate publicistica intensa in revista Luceafarul.
In tinerete, a trait printre muncitorii mahalalei bucurestene, fapt ce si-a pus amprenta asupra formarii si, ulterior, a creatiei sale.
Carol Ardeleanu s-a nascut pe 16 martie 1883, la Bucuresti.
Adrian este tot mai aproape de gestul final de eliberare a constiintei, intocmai ca in Crima si pedeapsa.
Intamplarile se succed halucinant, intr-o (supra)realitate grotescabsurda.
Episoadele succesive de "iluminare" par rataciri ale unei minti pe cale de a innebuni.
Pictorul cauta raspunsuri la dilemele sale mistice, stand de vorba cu detinutii din inchisoarea Doftana.
Intra in scena Demian, un alter-ego demonic, menit sa-i atate necredinta.
Pictor fiind, se considera un demiurg, ridicandu-si creatia artistica la nivelul celei divine.
Adrian Vornicu, fiu de preot si fost seminarist, pune la indoiala existenta lui Dumnezeu.
Roman al constiintei, in buna traditie dostoievskiana, Am ucis pe Dumnezeu trateaza drama metafizica a unui pictor bucurestean, framantat de problema existentei lui Dumnezeu
