„Am pornit, pas cu pas, pe urmele amazoanelor, ca sa le impresor si cuceresc ca pe-o cetate. “ - Adriana Babeti.
O poveste.
Asa s-a nascut Amazoanele.
Acolo s-ar fi vazut ce patimase istorii de-amor starnesc razboinicele...
Cat despre a doua unitate, ce trebuia sa lupte sub standardul lui Eros, tinta ei putea fi lesne ghicita.
Prima avea menirea sa dea un iures prin amazonstyle, caci capturile promiteau mult: cum arata trupul razboinicelor, cum era el pregatit pentru infruntari, ce mancau, cum se inarmau si calareau amazoanele, care era linia modei pe-un camp de bataie, dar si cum se travesteau aceste femei belicoase.
Am pregatit doua unitati de asalt.
Ca sa cuceresc in fine mareata cetate a amazoanelor si, deopotriva, cititorul, am convocat cele mai de efect trupe, cu arme si paveze stralucitoare, gata oricand sa-ti ia ochii si sa te invaluie.
Iar in finalul atacului, cu hartile in fata, am vrut sa intru in Amazonlandia: in zecile de taramuri, unele aflate la granita dintre mit si realitate, unde anticii credeau ca ar fi trait si luptat aceste femei.
Apoi, a trebuit sa aflu ce scriu poetii, dar si istoricii din vechime, greci si romani, despre neamul amazoanelor.
Intai, am atacat reduta cea mai expusa a intregii povesti: insusi numele lor. „Am pornit, pas cu pas, pe urmele amazoanelor, ca sa le impresor si cuceresc ca pe-o cetate
