Roman semiautobiografic, Amintiri din Casa morților prezintă, prin intermediul relatărilor lui Alexandr Petrovici Goriancikov, descendentul unei familii de nobili, moşieri din Rusia Centrală, osândit la o pedeapsă de zece ani de muncă silnică, ororile închisorilor din Siberia, cruzimea paznicilor și bestialitatea unor prizonieri în stare de cele mai groaznice crime.
Stahov.
Dacă‑l vedeţi pe Dostoievski, transmiteţi‑i că‑l iubesc.” Lev Tolstoi, scrisoare către N.
N.
M‑am delectat ieri toată ziua cu ea, cum nu m‑am mai delectat de mult.
O carte bună, convingătoare.
Nu tonul, ci punctul de vedere este uimitor, sincer, natural şi creştinesc.
Uitasem multe din ea şi am recitit-o; nu cunosc o carte mai bună în toată literatura nouă, incluzându‑l pe Puşkin. „Am citit Casa morților.
Operă esențială a literaturii concentraționare, cartea a constituit o revelație pentru societatea rusă reformistă, dornică de a condamna nedreptățile regimului lui Nicolae I, concluzia la care ajunge Dostoievski fiind aceea că existența închisorilor este un fapt tragic atât pentru prizonieri, cât și pentru Rusia. În acest infern, există însă și suflete curate, capabile să se ridice deasupra mizeriei și a degradării.
Roman semiautobiografic, Amintiri din Casa morților prezintă, prin intermediul relatărilor lui Alexandr Petrovici Goriancikov, descendentul unei familii de nobili, moşieri din Rusia Centrală, osândit la o pedeapsă de zece ani de muncă silnică, ororile închisorilor din Siberia, cruzimea paznicilor și bestialitatea unor prizonieri în stare de cele mai groaznice crime
