Cateva sute de mii de oameni circula zilnic cu metroul Capitalei, grabiti sa ajunga la destinatie, sa iasa din tunelurile gratie carora fac o atat de mare economie de timp.
Ca un omagiu adus celor care au inceput istoria metroului „nostru”..
Amintirile sale ne vorbesc cu simplitate, cu obiectivitate, dar si cu caldura, despre o istorie ai carei beneficiari suntem si pe care ar trebui sa fim nu doar curiosi, ci si datori, sa o cunoastem.
Autorul acestei carti este unul dintre acesti oameni.
Au fost realizate de oameni, mii, din cele mai diferite domenii, care, prinsi intre chingile indicatiilor si raportarile entuziaste ale partidului, ostilitatea subsolului Bucurestiului, noutatea intreprinderii, au reusit sa duca la capat aventura tehnica in care au fost implicati.
Desi constructii cu un ridicat grad de dificultate, au fost realizate relativ discret, fara sa aduca prejudicii majore activitatilor urbane cotidiene.
Nici atunci nu „vorbeau” prea mult.
Mute, tunelurile nu vorbesc despre viata lor, inceputa in urma cu patruzeci de ani.
Cateva sute de mii de oameni circula zilnic cu metroul Capitalei, grabiti sa ajunga la destinatie, sa iasa din tunelurile gratie carora fac o atat de mare economie de timp
