Portretele din paginile acestei carti se bucura de penita unui observator pe cat de atent, pe atat de blajin.
Un snop de povesti spuse fara emfaza si ifos didacticist, ci doar cu buna-dispozitie, talent si duiosie..
O suma de portrete in tuse fine.
De aceea, Amintiri si portrete literare e o carte de cert interes.
Atent la fiecare schimbare de temperatura ideologica - dogmatism, dezghet, restalinizare etc -, Gabriel Dimisianu nu uita ca scriitorul este un personaj care creeaza personaje si se cuvine evocat nu doar in dimensiunea lui de artist, ci si in firescul lui uman.
Gabriel Dimisianu scoate la iveala scriitori uitati (Ury Benador, Georgeta Mircea Cancicov, Marcel Mihalas, Mihail Crama), se inclina in fata marilor nume carora le-a stat, fie si vremelnic, in preajma (Tudor Arghezi, Tudor Vianu) si isi aminteste de furiile reale sau jucate ale unor sefi de breasla sau de revista (Zaharia Stancu, George Ivascu).
Chiar si cei care au (au avut) destule a-si reprosa pe drumul vietii il gasesc pe autor pregatit sa le acorde circumstante atenuante.
Gabriel Dimisianu trimite o raza buna asupra tuturor celor despre care scrie, fiindca miza volumului de fata nu e revansa, ci evocarea.
Portretele din paginile acestei carti se bucura de penita unui observator pe cat de atent, pe atat de blajin
