Valorile, ideile dupa care s-au calauzit indeobste filozofii apar in aceasta opera tarzie a lui Nietzsche drept idoli, drept zei care au incremenit intr-o eternitate statuta si a caror evolutie pe scena lumii, prin urmare, s-a incheiat.
Numar pagini:144Dimensiuni:13x20cmTip coperta:NecartonataAn aparitie:2012Autor:Friedrich Nietzsche.
Dupa cateva intervale de remisiune, in care se ocupa de reeditari, de traduceri din operele sale si de corespondenta, se stinge din viata in 1900, la Weimar.
In acelasi an, Nietzsche, grav bolnav psihic, este internat in diferite clinici.
In 1889 apare Amurgul idolilor.
In 1882 publica Stiinta voioasa, urmata de Asa grait-a Zarathustra (1883–1884), Dincolo de bine si de rau (1886), Despre genealogia moralei (1887), precum si de noi editii ale lucrarilor anterioare.
Ganduri asupra prejudecatilor morale.
Din 1878 dateaza Omenesc, prea omenesc, iar in 1881 apare Aurora.
Incepand cu 1876, starea sanatatii sale se inrautateste treptat, astfel incat, in 1879, renunta la postul de profesor, stabilindu-se alternativ in Elvetia, la Sils-Maria pe valea Innului, in Italia si in sudul Frantei, consacrandu-se doar scrisului.
In 1872 apare Nasterea tragediei din spiritul muzicii, studiu ce s-a bucurat de un deosebit ecou; intre 1873 si 1876 apar Consideratii inactuale – o culegere de studii si reflectii filozofice.
Decisiva a fost insa, pentru Nietzsche, intalnirea cu filozofia lui Schopenhauer.
Din acea perioada dateaza prietenia lui Nietzsche – el insusi muzician si compozitor – cu Richard Wagner, a carui personalitate a avut asupra gandirii nietzscheene o influenta substantiala.
Distingandu-se, inca din timpul studiilor, ca un stralucit cercetator, Nietzsche este propus de Ritschl pentru catedra de filologie clasica la Universitatea din Basel, unde ocupa, in 1869, un post de profesor.
Dupa studii liceale la colegiul din Pforta, urmeaza cursurile universitatilor din Bonn si Leipzig, mai intai la Facultatea de Teologie, apoi la cea de Filologie Clasica, avandu-l ca profesor pe cunoscutul Friedrich Wilhelm Ritschl.
Prezint aici doar psihologia a tot ce inseamna «a face raspunzator».“ (Friedrich NIETZSCHE) Friedrich NIETZSCHE, filozof al culturii, filolog, scriitor, una dintre figurile ilustre ale gandirii moderne din secolul al XIX-lea, s-a nascut la 15 octombrie 1844 la Röcken, langa Lützen, in Germania, intr-o familie de pastori luterani. „Azi nu mai cunoastem mila fata de notiunea de «liber arbitru»: stim prea bine ce-i aceasta -tertipul teologic cel mai dubios din cate exista, in scopul de a face ca omenirea sa devina «responsabila» in sensul ei, adica de a o face dependenta de sine...
Altfel spus, pentru a intelege Asa grait-a Zarathustra trebuie sa te pregatesti descifrand sensul Amurgului idolilor.
Ca sa poata fi inteles mesajul lui Zarathustra, e necesara demascarea idolilor.
Dar, odata acest idol lichidat, ce lume mai ramane? Cea a aparentei, cea in care simturile isi subordoneaza ratiunea, iar corpul e mai valoros decat intelectul? Insa „odata cu lumea adevarata am lichidat-o si pe cea aparenta“! Acesta, ne spune Nietzsche, e ceasul lui Zarathustra, vestitorul unei lumi noi, aflata dincolo de opozitia dintre lumea aparenta si lumea adevarata.
Lichidarea ei este un imperativ.
Un exemplu paradigmatic de idol, lumea adevarata, lumea ideilor lui Platon, s-a retras treptat in sine, a ajuns inaccesibila, indemonstrabila, incognoscibila, iar pentru om a devenit o idee nefolositoare, superflua.
Filozoful lucid, intelegand oboseala bolnavicioasa a spiritului vremii, are atunci drept imperativ anuntarea, adica grabirea sfarsitului acestui spirit.
Valorile, ideile dupa care s-au calauzit indeobste filozofii apar in aceasta opera tarzie a lui Nietzsche drept idoli, drept zei care au incremenit intr-o eternitate statuta si a caror evolutie pe scena lumii, prin urmare, s-a incheiat
