Valorile, ideile dupa care s-au calauzit indeobste filozofii apar in aceasta opera tarzie a lui Nietzsche drept idoli, drept zei care au incremenit intr-o eternitate statuta si a caror evolutie pe scena lumii, prin urmare, s-a incheiat.
Prezint aici doar psihologia a tot ce inseamna a face raspunzator." (Friedrich NIETZSCHE). "Azi nu mai cunoastem mila fata de notiunea de liber arbitru: stim prea bine ce-i aceasta -tertipul teologic cel mai dubios din cate exista, in scopul de a face ca omenirea sa devina responsabila in sensul ei, adica de a o face dependenta de sine...
Altfel spus, pentru a intelege Asa grait-a Zarathustra trebuie sa te pregatesti descifrand sensul Amurgului idolilor.
Ca sa poata fi inteles mesajul lui Zarathustra, e necesara demascarea idolilor.
Dar, odata acest idol lichidat, ce lume mai ramane? Cea a aparentei, cea in care simturile isi subordoneaza ratiunea, iar corpul e mai valoros decat intelectul? Insa "odata cu lumea adevarata am lichidat-o si pe cea aparenta!" Acesta, ne spune Nietzsche, e ceasul lui Zarathustra, vestitorul unei lumi noi, aflata dincolo de opozitia dintre lumea aparenta si lumea adevarata.
Lichidarea ei este un imperativ.
Un exemplu paradigmatic de idol, lumea adevarata, lumea ideilor lui Platon, s-a retras treptat in sine, a ajuns inaccesibila, indemonstrabila, incognoscibila, iar pentru om a devenit o idee nefolositoare, superflua.
Filozoful lucid, intelegand oboseala bolnavicioasa a spiritului vremii, are atunci drept imperativ anuntarea, adica grabirea sfarsitului acestui spirit.
Valorile, ideile dupa care s-au calauzit indeobste filozofii apar in aceasta opera tarzie a lui Nietzsche drept idoli, drept zei care au incremenit intr-o eternitate statuta si a caror evolutie pe scena lumii, prin urmare, s-a incheiat
