C.
S.
Fiindca, desigur, el este cel ce daruieste..
O exista? Fie-i darul primit.
Si daca nu, atunci macar de el, Cititorul unic.
Ba, pe deasupra, spera sa fie si citita de cativa. mai bine zis: basme pentru oameni oricat de mari Recidiva, ce mai. sa se infatiseze inaintea cititorilor cu o noua carte (hai sa-i zicem carte): „Ananda - VERANDA” Joc cu povesti - de apa - de aer - de foc - de lut.
Cu adanca plecaciune si sfiala – Namaste! – se incumeta C.
S.
Hait, iar a venit...
Cu un oarece fior pe sira spinarii.
Doar o simte ivindu-se (nu mereu) si ramane ea insasi uluita.
Povestitoarea n-are habar cum de rasare.
Si, culmea, sta pitulata, ascunsa acolo, o taina care atrage, te cheama.
Despre iubire, bucurie, prietenie, bunatate, haida de, zau asa...
Fara teama, ca-s fara e-uri.
Poti intra, poti combina, poti continua, poti vara si viata ta.
Te imbie la joaca.
Ci-i c-un soi de neastampar.
Dar nu lehait sau cu lehamite.
Dimpotriva, desuet si rasuflat, sa picotesti, nu alta.
Ori cu boia de ardei iute.
Vor simti, si de data asta, vreun suflu? Nu din animalute, ci din personajele – obiecte? Cum adie, cum tresare duhul lucrurilor – zvac! – cum vibreaza, cum traieste? Cu cata candoare? Sigur, nu se petrece nimic picant, incitant, nici macar horror.
O fi, n-o fi? Dar ce rabdatori trebuie sa fie, insa, cei care n-au zvarlit cat-colo acele povestioare bizare.
Si, descalcindu-l, nu ramaneai cu niste calti cumsecade, ci cu puf de papadii (fireste, se ducea pe pustii).
Se zice ca frumusetea e in ochii privitorilor.
Poate talcul lor se deslusea ceva mai greu.
Altii n-au dat doi bani pe povesti.
Regreta nespus.
N-a putut mai mult insa...
Care-i o nebunie, se topeste dupa el.
Nu si de magiun.
Plin de farmece, de vraji si de magii.
Neindoios, din moment ce autoarea a fost candva, in alta viata, saman.
Halal vis.
Unii au numit fermecatoare povestile ei despre „Cai verzi”.
Asta de acum.
O visa pe cea rosie.
Oho, ce s-ar mai fi lasat, ca vulpea Micului Print.
A scris – la vreme de batranete – o carticica verde si o cartulie alba.
Cumva, s-a nascut ideea ca „nu s-a lasat domesticita”.
Nu-i place: ostropelul.
Ii place sa hoinareasca pe coclauri si, cum a inceput sa scartaie, isi va face rost de-o lectica.
Prea de-ajuns.
Ba da.
Apusul soarelui, rasaritul lunii, nu?...
Pare ca vietuieste odata cu tarisoara.
Are gusturi obisnuite: cantecul balenelor, dansul cocorilor, taraitul greierilor.
Centenarul... 18. urmea-za sa apuce inca un moment istoric (poate se mai gandeste de data asta): 1 Dec.
Acum, C.
S.
Aparent, fara pricina.
Apoi, tinuta de viata, mai mereu, sub obroc.
Pricina: bombardamentele.
A fost tinuta de mama, la inceput, sub pat (in geamantan).
Ce graba! Nici n-a apucat sa se razgandeasca.
In iunie 44. 23 August. a venit pe lumea asta – care s-a dovedit a fi insa alta – inainte de...
C.
S
