Pe Silvan Stâncel l-am cunoscut, întâi, pe rol de trubadur inspirat care punea pe muzică poemele altora.
A compus și a lansat două albume de muzică:
Blondă sau Brunetă, 2013 (muzica și versurile: Silvan Stâncel) și
Dacă inimile toate…, 2022 (muzica: Silvan Stâncel, versurile: Matei Vișniec), având un repertoriu propriu format din peste 150 de cântece.
Este cantautor, membru UCMR-ADA și CREDIDAM. În 2016, a obținut Premiul pentru debut al revistei
Discobolul și al Filialei Alba–Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din România pentru primul său volum de versuri, iar în 2018, Premiul Concursului Internațional de Poezie Femeie fermecătoare desfășurat la Belgrad.
Coordonează publicațiile
Verbum,
Povești de noapte bună,
Viața Bibliotecii ale Bibliotecii Lucian Blaga .
Texte din acest volum s-au regăsit într-un spectacol de muzică flamenco al companiei franco-spaniole
Association Andalouse Alhambra, prezentat publicului în cadrul Festivalului
Andalou Avignon de France.
Iubesc, tradus în spaniolă, germană, engleză și rusă. În 2015, a publicat volumul de poezii
Incredibil. În prezent, este manager al Bibliotecii Județene Lucian Blaga Alba și cadru didactic universitar la catedra de limbă germană a Universității 1 Decembrie 1918 din Alba Iulia.
A fost secretar literar la Teatrul de Păpuși Prichindel din orașul natal.
Este licențiat al Facultății de Litere din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.
STÂNCEL)
SILVAN THEODOR STÂNCEL s-a născut în 2 iulie 1978, la Alba Iulia. (SILVAN TH. Într-o altă zi, vom pleca, iar faptul că mi-ai acordat câteva clipe din timpul tău este cel mai frumos lucru care se putea întâmpla în această viață. Într-o zi, vei auzi și cântecele mele.
Nu-mi poți spune nimic.Și e mai bine așa.
Poate te-ai întâlnit cu mine accidental.
A citi nu e un furt, însă a pleca cu o carte fără să o plătești e altceva...
Singur.
Ai vrea să vezi absurdul din spatele lor? Te-ai săturat de intertextualitate, de rețeaua de semnificații actuale, de ironie? Poate mă răsfoiești într-o librărie. Și totuși, sunt atâtea convenții de subminat...
Mai ales un volum nou apărut.
Mai ales poezie.
Nu prea mai ai timp să citești cărți.
Dimineața te trezești devreme, seara ești prea obosit.
Tu cu problemele tale zilnice, eu cu ale mele. (RĂZVAN VONCU) (Artificial Intelligence, ChatGPT, Internet, Tinder, TikTok, rate, război, într-un cuvânt, viață.) Dacă ți-au atras atenția cuvintele acestea, înseamnă că suntem contemporani.
Silvan Stâncel reușește, în paginile de față, să ne convingă că, pe lângă multele promisiuni care vor rămâne doar atât, în poezia tânără actuală există și promisiuni care devin certitudini. (MATEI VIȘNIEC)
Androidul romantic este, în fond, o metaforă a condiției creatorului tânăr de azi, prins (dar nu strivit) între două tentații acaparatoare, cu care trebuie să jongleze atât de bine, încât să își salveze sufletul, mintea și, nu în cele din urmă, arta.
Ca niște nervuri fine, poemele sale intrigă și te întrebi dacă sunt mai importante în ele părțile care au rămas sau cele care lipsesc.
Androidul romantic este un volum scris mai mult din elipse și eclipse, de unde și senzația că poetul și-a asumat pariul de a obține maximum de efecte cu minimum de mijloace.
După lectura poemelor sale, ai impresia că multe versuri lipsesc, de fapt, de parcă s-ar fi topit înainte ca priviri prea avide să ajungă să le scormonească.
Există un fel de tentație a haiku-ului în demersul său poetic, dar și una de caligraf. În poemele lui Silvan Stâncel, cuvintele sunt ca niște picături de ploaie pe timp de arșiță, ele cad cumva lent și rar.
Mai târziu, mi-a arătat propriile sale poeme scrise parcă pentru a nu putea fi niciodată cântate.
Pe Silvan Stâncel l-am cunoscut, întâi, pe rol de trubadur inspirat care punea pe muzică poemele altora
