La inceputul anilor ’80, la Bucuresti se resimtea nevoia unui nou suflu in relatia cu China, mai ales in contextul in care evolutia acestui stat, marcata prin reforma si deschidere spre relatii stranse cu Occidentul, era in disonanta cu cea din Romania.
In aceste imprejurari desemnarea lui Angelo Miculescu, in pozitia de ambasador, a venit ca un gest firesc, desi pentru multi si probabil chiar pentru el, aceasta numire a fost o surpriza.
Preocuparea lui Angelo Miculescu pentru cadrele ce urmau a fi demise si cine le va inlocui demonstreaza o foarte buna cunoastere a mecanismelor de putere in cadrul statului comunist….(din Studiul introductiv).
Aceasta e necesara pentru a putea vedea ce ne pot spune telegramele din Beijing despre schimbarea de regim din Romania, de la finele anului 1989….
Ceea ce caracterizeaza analizele ambasadorului Miculescu inca din primele sale telegrame referitoare la situatia din piata Tien An Men este primatul politicului: el aminteste cauzele economice si sociale ce au dus la izbucnirea nemultumirilor, insistand totusi asupra semnificatiei si impactului luptei pentru putere din cadrul Comitetului Central al Partidului Comunist Chinez.
Rapoartele ambasadorului Miculescu, detaliate, cuprinzand informatie preluata prin observatie directa, trebuie privite insa nu dintr-o perspectiva chineza, ci una romaneasca.
Vizitele la nivel inalt efectuate in China, respectiv in Romania, au ridicat pe o noua treapta relatiile dintre cele doua partide si tari.
Cei interesati de telegramele publicate in acest volum pentru a afla detalii in plus despre evenimentele din piata Tien An Men, vor fi cu siguranta satisfacuti.
In perioada in care acesta a reprezentat interesele Romaniei in China, relatiile bilaterale au intrat intr-o noua etapa de consolidare si multiplicare a eforturilor de schimburi si cooperare in ceea ce priveste obiectivele si prioritatile de politica interna si externa.
Realitatea este ca, seful de atunci al statului, Nicolae Ceausescu, cauta o figura activa, recunoscuta in plan politic intern, pentru a da astfel mai multa greutate reprezentantului Romaniei in China.
Desemnarea lui Angelo Miculescu ca ambasador s-a dovedit a fi una inspirata.
La inceputul anilor ’80, la Bucuresti se resimtea nevoia unui nou suflu in relatia cu China, mai ales in contextul in care evolutia acestui stat, marcata prin reforma si deschidere spre relatii stranse cu Occidentul, era in disonanta cu cea din Romania.
In aceste imprejurari desemnarea lui Angelo Miculescu, in pozitia de ambasador, a venit ca un gest firesc, desi pentru multi si probabil chiar pentru el, aceasta numire a fost o surpriza
