Intr-un peisaj media care, de-a lungul ultimelor doua decenii, a evoluat de la extazul libertatii la agonia libertinajului si care pare acum prea des cantonat intr-o superficialitate dublata de tafna, un jurnalist anume a ramas constant de partea moderatiei echidistante, a informatiei verificate si a calmului analitic.
Nu cred ca este vreo persoana publica – din politica, din administratie sau vreun coleg din presa – care sa fi fost vreodata ofensata de vreun rand al dlui Andronic: chiar si atunci cand este muscator sau ironic, fraza acestuia nu agreseaza; ea este empatica, este argumentata si, mai ales, are acel calm stilistic al jurnalistului adevarat, care stie ca puterea frazei scrise deriva direct din responsabilitatea autorului ei.
In ultimii doi ani, Octavian Andronic a “daruit” cate un volum de bilant la trei dintre cele mai importante personaje politice ale Romaniei post-revolutionare: Ion Iliescu, Traian Basescu....
Interesant este ca acest apetit pentru moderare/mediere transpare si din scrisul autorului nostru.
Cu toata incrancenarea politicii de atunci, trebuie sa recunoastem ca moderatorii erau mai eleganti – si mai priceputi – decat multi dintre cei de azi, care par adesea mai nevricosi si mai nevorbiti decat invitatii. vi-l veti reaminti din dezbaterile electoral-prezidentiale ale anilor 1990-2000, cand dansul era parte din mini-echipele de jurnalisti ce mediau confruntarea pe diverse canale ale televiziunii publice sau private.
Multi dintre dvs.
Octavian Andronic are o impresionanta calitate de moderator, chiar si atunci (sau mai ales atunci) cand scrie.
In fond, aceasta carte – si seria de volume care se deschide cu ea – e rezultatul acestei decizii si sarcini asumate atunci.
Cum cartea care se deschide aici va explica imediat chiar prin cuvintele autorului, aceasta rubrica fiinteaza din secolul trecut, adica de la jumatatea anului 1999 cand, dintr-o intamplare dublata de inspiratie si oleaca de noroc, “Punctul pe Y” a devenit una dintre putinele (si poate cea mai longeviva, pina azi) probe de editorial sindicalizat (syndicated, cum spun americanii) din presa noastra.
Am fost martor, indirect si fara voie, la doua invitatii din partea unor televiziuni de stiri pe care Octavian Andronic le-a declinat cu eleganta – motivul fiind unul si acelasi, anume ca avea de scris (si de desenat) “Punctul pe Y” din ziua imediat urmatoare.
Isi dozeaza aparitiile ca un farmacist, grijuliu cu sine si deloc darnic cu cei care l-ar vrea ca oaspete prin studiouri.
La ora la care nu fapta sau cuvantul, ci imaginea (televizata) creeaza ierarhii si cariere in Romania, Octavian Andronic se incapataneaza sa ramana unul dintre cei mai putini vizibili dintre jurnalistii nostri de calitate – desi este, probabil, cel care creeaza cel mai mult si mai complet, zi de zi, luna de luna, de peste un deceniu: cate un editorial, dublat de un desen satiric, in fiecare zi lucratoare, plus asigurarea conducerii uneia dintre cele mai complete si echilibrate agentii de stiri, AMOS NEWS.
Din fericire, fireste, nu este singurul – dar nu-s nici multi in aceasta situatie, din pacate. aceasta carte.
Deloc intamplator, el este cel care trimite spre dvs.
Intr-un peisaj media care, de-a lungul ultimelor doua decenii, a evoluat de la extazul libertatii la agonia libertinajului si care pare acum prea des cantonat intr-o superficialitate dublata de tafna, un jurnalist anume a ramas constant de partea moderatiei echidistante, a informatiei verificate si a calmului analitic
