Pe Bruno l-ati mai citit, in sute de editoriale igloo, crancene sau vesele, si-i recunoasteti stilul frust si alert, gustul pentru ironie si ludic.
Traim astazi intr-un orizont catastrofic marunt si dens, intretinut de apetitul nostru pentru mizerie si morbid.” — Bruno AndresoiuCum adica Apocalipsa domestica? (prefata)Oala minuneCutitul japonezPisicaMitica al bormasiniiOul mesterilorSapiens versus NeanderthalCuplul perfectTarta cu mereLenutaDan Migu’ si Covidu.
Ne-am luptat pe campii, pe dealuri, pe strazi si am obtinut pana la urma dreptul la propriile noastre apocalipse.
Nu-mi spune mie Dumnezeu cand se sfarseste lumea! Decid eu singur, ca am cu ce pare sa fie o formula mai actuala.
E, fara indoiala, o forma de democratizare a apocalipsei, caci deciziile impuse de la centru, fara consultarea deschisa a cetatenilor, si-au pierdut valoarea si credibilitatea.
Catastrofei planetare, asteptata cu emotie periodica si anuntata de semne care au tot intarziat sa se confirme, i-au luat locul nenumarate dezastre marunte.
Cu ilustratii de Zamfira Andresoiu.
Deci cum adica Apocalipsa domestica?„Apocalipsa cea mare s-a spart in nenumarate apocalipse marunte, la scara umana sau macar de bloc. 10 povestiri bizare despre lancezeala in propriile marunte infernuri ale vietii de zi cu zi.
Volumul cuprinde 10 povestiri cu grad variabil de plauzibilitate, cu personaje si imagini memorabile.
Aceeasi expresivitate sprintena, aceleasi idei taioase strabat si noua sa carte, filtrate acum prin exercitiul fictiunii.
Pe Bruno l-ati mai citit, in sute de editoriale igloo, crancene sau vesele, si-i recunoasteti stilul frust si alert, gustul pentru ironie si ludic
