Apocalipsa memoriilor contopeste trei „memorii“; primele sunt cele ale unui tanar scriitor maghiar din anii ’70, care locuieste pentru o vreme in Berlinul de Est, unde traieste intr-un complicat triunghi amoros cu o mare actrita si cu un tanar poet german, in paralel derulandu-se si firul a inca doua straturi de „memorii“, unul dintre ele apartinand eroului principal al romanului in roman - scriitorul german Thomas Thoenissen -, in cartea la care trudeste scriitorul maghiar in pauzele aventurii berlineze, cel de-al doilea apartinand tanarului scriitor din roman, ce descrie perioada copilariei petrecute in Ungaria stalinista, si caruia „i se da cuvantul“ doar cand ceilalti doi trebuie sa-si intrerupa aducerile-aminte.
Este unul dintre cele mai mari romane, de o etica exemplara, ale ultimelor decenii..
De fapt, scriind povestea eroilor sai, torturata de istoria grotesc de cruda si de viata lor interioara, Peter Nadas scrie enciclopedia sentimentalo-erotica a seco-lului XX.
Dar viziunea este a prezentului.
Apocalipsa memoriilor este o carte erotica, relevand toate enigmele atingerilor umane, ale relatiilor de toate genurile; la fel ca marile romane ale secolului trecut, ofera o lectura acaparatoare, fascinanta.
Materialul narativ extrem de bogat este exprimat mai ales prin ceea ce s-ar putea numi poetica trupului: toate intamplarile sunt dezvaluite in cate o atingere a trupurilor, incepand de la cea mai mica tresarire a mainilor pana la contopirea trupurilor de acelasi sex.
Apocalipsa memoriilor contopeste trei „memorii“; primele sunt cele ale unui tanar scriitor maghiar din anii ’70, care locuieste pentru o vreme in Berlinul de Est, unde traieste intr-un complicat triunghi amoros cu o mare actrita si cu un tanar poet german, in paralel derulandu-se si firul a inca doua straturi de „memorii“, unul dintre ele apartinand eroului principal al romanului in roman - scriitorul german Thomas Thoenissen -, in cartea la care trudeste scriitorul maghiar in pauzele aventurii berlineze, cel de-al doilea apartinand tanarului scriitor din roman, ce descrie perioada copilariei petrecute in Ungaria stalinista, si caruia „i se da cuvantul“ doar cand ceilalti doi trebuie sa-si intrerupa aducerile-aminte