„Aceasta nu este o Arca a salvarii, a sperantei, a regenerarii sufletesti, nici locul in care personaje-kamikaze arunca in jur in timpul sacrificiului lor, bunatate, generozitate, blandete, intelepciune, cumpatare.
Tu alegi de care parte vrei sa te afli, in afara arcei, pe Arca sau in structura ei intima fragila si totusi rezistenta, capabila sa te duca spre cele mai insolite teritorii care inca nu au fost inventate si pe care doar acul busolei lui Breban le indica si le plaseaza pe o harta altfel inaccesibila.”.
Fictiva, sau e chiar lumea noastra condamnata sa pluteasca in deriva pe un ocean sub care pandeste un tzunami apocaliptic? Da, intr-adevar, Breban nu neglijeaza nici o specie, sunt toate conservate aici, e destul sa inlaturi dificila, fragila si totusi rezistenta perdea tesuta din mii de pagini de carte, ca sa descoperi o umanitate cruda, pe care multi dintre noi, dintre cititori sau autori avem tendinta de a o evita, tendinta de a o machia, de a-i face operatii estetice… Arca are capaciatatea de a reinvia din cenusa si de a ne propune o calatorie imaginara spre o alta dimensiune, incercand sa-i salveze deopotriva pe credinciosi si pe atei, pe puternici si pe cei slabi, pe victime si pe calai, pe maestri si pe discipoli, pe slugi si pe stapani.
E o Arca simbolica. „Aceasta nu este o Arca a salvarii, a sperantei, a regenerarii sufletesti, nici locul in care personaje-kamikaze arunca in jur in timpul sacrificiului lor, bunatate, generozitate, blandete, intelepciune, cumpatare
