Ca si istoria clocotitoare a Americii de Sud, povestile ei sunt impregnate cu tumultoase intamplari ce impun suferinte abisale.
Juriul Premiului Tusquets Editores pentru Roman a reliefat in Armatele singulara eleganta si maiestrie, nelipsite de dramatism, cu care Evelio Rosero abordeaza o chestiune nu mai putin greu de tratat doar pentru ca este obisnuita: violenta arbitrara si irationala care sterge un sat de pe fata pamantului..
In 2006 a obtinut Premiul National pentru Literatura, acordat de Ministerul Culturii din Columbia.
Romanele sale ulterioare, Domnul care nu cunoaste luna (1992), Mortile de sarbatoare (1995), Pluton (2000), Pranzurile (2001) si La loc de taina (2003), ca si volumele de povestiri Cele mai lungi colturi de strada (1998) si Poveste de ucis un caine si alte povestiri (1989), au fost tema de studiu si de teze universitare.
Este autorul trilogiei romanesti Prima oara, alcatuita din operele Mateo singur (1984), Juliana ii priveste (1986, tradusa in suedeza, norvegiana, daneza, finlandeza si germana) si Cel incendiat (1988, Premiul II Pedro Gomez Valderrama pentru cel mai bun roman columbian publicat in intervalul 1988-1992).
A urmat studii de Comunicare Sociala la Universitatea Externado de Colombia.
Evelio Rosero s-a nascut la Bogota, Columbia, in 1958.
Ismael hotaraste, totusi, sa ramana in satul devastat, desi va trebui sa infrunte un destin intunecat si imprevizibil.
Inspaimantati, satenii decid sa fuga.
Vecinii protagonistului sunt rapiti.
Tensiunea se instaureaza in momentul in care satenii afla de disparitia unor rude.
Insa Armatele de gherila distrug totul si, treptat, violenta se dezlantuie.
Locuitorii sai sunt oameni neatinsi de agresiunea razboiului: de la narator, un profesor iesit la pensie, si pana la vecina careia ii place sa se plimbe dezbracata prin gradina.
Satul este aproape idilic.
Protagonistii romanului lui Rosero, insa, isi traiesc tihniti viata in satul lor, desi sunt inconjurati de plantatii de coca si campuri minate.
Columbienii sunt nevoiti sa faca fata luptelor de gherila de peste 50 de ani.
Ca si istoria clocotitoare a Americii de Sud, povestile ei sunt impregnate cu tumultoase intamplari ce impun suferinte abisale
