In cele sapte povestiri cuprinse in acest volum, scrise toate la persoana intii, Anna Gavalda aduce un elogiu celor care au puterea sa-si infrunte vulnerabilitatile si sa-si recunoasca slabiciunile.
E pretentios sa vorbesti despre personajele tale si sa spui ca te-au emotionat, dar repet: pentru mine nu sint personaje, sunt oameni, oameni reali, oameni noi, si pe ei vi-i incredintez astazi.” (Anna Gavalda) .
Nici unul nu reuseste, insa le-am urmarit stradaniile si m-au emotionat.
Vorbesc incercand sa iasa la lumina, se dezvaluie, se confeseaza, isi strapung armura.
Aproape toti vorbesc pe intuneric, noaptea si intr-un moment al vietii cand nu mai fac prea bine diferenta intre noapte si zi.
De la fata saraca de la periferie, care se indragosteste de un tanar bard burghez parca din alte vremuri, la camionagiul ce-si eutanasiaza cainele batran, singura mangaiere dupa moartea prematura a fiului sau, ori la vaduva cu doi copii mici, coplesita de vinovatie din cauza alcoolismului, personajele se confeseaza cu o sinceritate aparte si un glas uimitor de familiar, in care cititorii vor regasi acea sensibilitate jucausa si tulburatoare care constituie farmecul si savoarea universului gavaldian. „Sunt multi «oameni» in acest nou volum, ce nu vorbeste decat despre singuratate.
Povestirile ilustreaza cat de important este sa treci peste ranile trecutului si sa-ti deschizi inima spre iubire, prietenie, iertare si familie.
In cele sapte povestiri cuprinse in acest volum, scrise toate la persoana intii, Anna Gavalda aduce un elogiu celor care au puterea sa-si infrunte vulnerabilitatile si sa-si recunoasca slabiciunile
