Un scriitor nu poate pretinde ca ar detine adevarul absolut si ca parerile lui ar fi infailibile.
Ei alcatuiesc o congregatie importanta, usor de manipulat, pe care manipulatorii se bizuie, facandu-se ca o iau in serios.(Ileana Vulpescu, Arta compromisului).
Printre cei care simt voluptatea de-a imita personajele la moda se numara si snobii.
Pe lume exista prosti cinstiti, prin voia Domnului, dar si mai multi simulanti ai prostiei, care-i prostesc pe altii de-adevaratelea.
Conformismul, ca si compromisul, nu face economie de mijloace: astazi, ca si ieri, ca si maine, ca totdeauna; desi de-o perfecta monotonie si necontinand nimic imprevizibil, vrea sa creeze si sa-si creeze iluzia ca schimbandu-si recuzita isi schimba continutul.
Despre acestea din urma este vorba in cartea de fata.
Grav este cand simuleaza orbirea si inselarea.
Fara sa vrea.
Se pot insela si asupra lor insisi.
De multe ori, oamenii se-nseala unii asupra altora.
Face fiecare ce poate.
Ce har nemaipomenit: analizand necrutator lumea in care traiesti, sa starnesti totusi hohote de ras.
Am invidiat de cand ma stiu autorii care te fac sa razi.
Dupa lectura multor carti ramai cu un gust amar.
Scriitor, neerijandu-se in judecator, obligat sa aplice fie codul civil, fie pe cel penal, nu da sentinte: constata.
Scriitorul este doar un observator si un comentator al vietii, dar mai ales al contemporaneitatii sale.
Un scriitor nu poate pretinde ca ar detine adevarul absolut si ca parerile lui ar fi infailibile
