Atingere cu cat traiesti mai mult cu atat iti doresti mai putin ca o mana care se intinde din toate incheieturile dar nu ca sa prinda sa stranga sa ia ci ca sa atinga atat cu varful degetelor Digital art si poezie: nimic mai firesc, s-ar spune, in acest univers al sincretismelor, al dedublarilor comunicative, al multiplicarilor, al domniei lui pluri. - Mircea Mihaies.
Pe de alta parte, poemele lui Robert Serban: inselator confesive, fals retractile si provocator asertive.
Discretia initiala se metamorfozeaza in discurs vehement, iar energia vizuala instituie o stare de urgenta.
Ele isi au propria poveste si propriile instrumente narative.
Intr-un crescendo, imaginile devin din ce in ce mai consistente, mai conturate, mai agresive – mai narative chiar.
Pe de o parte, lucrarile lui Pavel Veres: efigii ale transparentei, ale semitonului, ale sugestiei, umbrei, fragilitatii.
Si totusi, puse laolalta (nu in paralel, nu in confruntare, nu in contrast sau oglindire, ci contopite), cele doua sfere au o concretete si o stranietate pline de fervoare.
Atingere cu cat traiesti mai mult cu atat iti doresti mai putin ca o mana care se intinde din toate incheieturile dar nu ca sa prinda sa stranga sa ia ci ca sa atinga atat cu varful degetelor Digital art si poezie: nimic mai firesc, s-ar spune, in acest univers al sincretismelor, al dedublarilor comunicative, al multiplicarilor, al domniei lui pluri
