„[…] în timp ce adevărul căutat era întotdeauna acelaşi, formele prin care el îşi ajuta elevii să îl abordeze serveau acestui scop numai pentru o perioadă de timp limitată. (fragment din Introducere, traducere de Cantemir Mambet).
Chiar incomplete şi chiar fragmentare în anumite cazuri, acestea sunt o redare autentică a abordării pe care Gurdjieff o avea despre munca asupra sinelui, aşa cum fusese aceasta dezvoltată în mod informal la momentul potrivit.
Notele păstrate de diferiţi oameni au fost comparate, traduse acolo unde a fost necesar şi verificate prin citire cu voce tare unora dintre cei care ascultaseră convorbirile originale.
Totuşi din fericire, câţiva ascultători prevăzători – având o uimitoare putere de memorare şi în cele mai multe cazuri, fără ca Gurdjieff să ştie – se străduiau să scrie notiţe după aceea, fie singuri, fie împreună unii cu ceilalţi, despre orice ar fi fost auzit.
Pentru a‑i ajuta pe elevii săi să atingă acea stare de atenţie liberă, necesară pentru a împărtăşi cu el în timpul întâlnirilor, Gurdjieff nu le permitea niciodată să ia notiţe în timp ce convorbirile aveau loc.
Acest material preţios nu este o transcriere directă a cuvintelor lui Gurdjieff.
Ceea ce intelectul său devenise capabil să conceapă trebuia acum să fie experimentat cu simţirea sa.” (Jeanne de Salzmann) * * * Volumul de faţă este o colecţie de convorbiri care avuseseră loc aproape în fiecare seară între Gurdjieff şi câţiva dintre adepţii săi devotaţi, pe măsură ce Institutul pentru Dezvoltare Armonioasă a Omului era mutat în cele mai grele împrejurări de la Essentuki, în Caucaz, şi apoi la Tiflis, Constantinopol, Berlin, Londra şi, în final, până la Castelul de la Prieuré, Fontainebleau, de lângă Paris; precum şi a conferinţelor în grupuri private pe care le ţinuse în timpul mai multor vizite în America.
Aceasta îl punea pe elev «cu degetul pe rană».
Lecturilor, convorbirilor, discuţiilor şi studiilor care fuseseră principala caracteristică a muncii pentru o perioadă de timp şi stimulaseră inteligenţa până în punctul în care aceasta era deschisă către un mod complet nou de a vedea, dintr-odată, pentru un motiv sau altul, li se punea capăt. Îndată ce se ajunsese la o nouă înţelegere, forma urma să fie schimbată. „[…] în timp ce adevărul căutat era întotdeauna acelaşi, formele prin care el îşi ajuta elevii să îl abordeze serveau acestui scop numai pentru o perioadă de timp limitată
