„[…] in timp ce adevarul cautat era intotdeauna acelasi, formele prin care el isi ajuta elevii sa il abordeze serveau acestui scop numai pentru o perioada de timp limitata. (fragment din Introducere, traducere de Cantemir Mambet).
Chiar incomplete si chiar fragmentare in anumite cazuri, acestea sunt o redare autentica a abordarii pe care Gurdjieff o avea despre munca asupra sinelui, asa cum fusese aceasta dezvoltata in mod informal la momentul potrivit.
Notele pastrate de diferiti oameni au fost comparate, traduse acolo unde a fost necesar si verificate prin citire cu voce tare unora dintre cei care ascultasera convorbirile originale.
Totusi din fericire, cativa ascultatori prevazatori – avand o uimitoare putere de memorare si in cele mai multe cazuri, fara ca Gurdjieff sa stie – se straduiau sa scrie notite dupa aceea, fie singuri, fie impreuna unii cu ceilalti, despre orice ar fi fost auzit.
Pentru a‑i ajuta pe elevii sai sa atinga acea stare de atentie libera, necesara pentru a impartasi cu el in timpul intalnirilor, Gurdjieff nu le permitea niciodata sa ia notite in timp ce convorbirile aveau loc.
Acest material pretios nu este o transcriere directa a cuvintelor lui Gurdjieff.
Ceea ce intelectul sau devenise capabil sa conceapa trebuia acum sa fie experimentat cu simtirea sa.” (Jeanne de Salzmann) Volumul de fata este o colectie de convorbiri care avusesera loc aproape in fiecare seara intre Gurdjieff si cativa dintre adeptii sai devotati, pe masura ce Institutul pentru Dezvoltare Armonioasa a Omului era mutat in cele mai grele imprejurari de la Essentuki, in Caucaz, si apoi la Tiflis, Constantinopol, Berlin, Londra si, in final, pana la Castelul de la Prieure, Fontainebleau, de langa Paris; precum si a conferintelor in grupuri private pe care le tinuse in timpul mai multor vizite in America.
Aceasta il punea pe elev «cu degetul pe rana».
Lecturilor, convorbirilor, discutiilor si studiilor care fusesera principala caracteristica a muncii pentru o perioada de timp si stimulasera inteligenta pana in punctul in care aceasta era deschisa catre un mod complet nou de a vedea, dintr-odata, pentru un motiv sau altul, li se punea capat.
Indata ce se ajunsese la o noua intelegere, forma urma sa fie schimbata. „[…] in timp ce adevarul cautat era intotdeauna acelasi, formele prin care el isi ajuta elevii sa il abordeze serveau acestui scop numai pentru o perioada de timp limitata
