&bdquo
In jurul nostru e razboi, domnisoara, toata lumea ne e prietena si toata lumea ne e dusmana.
Sunteti multumita de raspuns?”.
Si, ca sa nu ma las ucis, particip la razboi de partea turmei mele.
Ele nu pot pricepe ca se poate, noi pricepem acest lucru.
Se pare ca superioritatea noastra a inceput in momentul cand am depasit constient acest, cum sa spun, acest prag psihologic – interdictia crimei.
Animalele din aceeasi specie nu se ucid intre ele, se alunga, accepta invingatorii, dar nu se ucid.
Eu studiez, intelegeti, am studiat si continui sa studiez animalele.
Suntem niste animale superioare, este evident.
El se face pentru ca noi oamenii existam.
Pentru ca eu exist, ca mine inca atatea milioane, zeci, sute de milioane, domnisoara, razboiul are loc. (…) &bdquo
Domnisoara Sofie, exista o legatura atat de stransa intre mine si razboiul asta, incat trebuie sa o dau pe fata, asa se spune, nu?, pe fata deci: eu nu am de ales din cauza lui, el nu are de ales din cauza mea.
Fumul, bubuiturile, gemetele, suferinta care ne inconjoara se vor strecura pe nesimtite, incet, staruitor in respiratia, in sangele, in obisnuinta noastra si intr‑o zi, intr‑o dimineata, ne vom trezi ca strigam in gura mare &bdquo
Razboi, vrem razboi” si, intr‑adevar, din acea clipa nu vom mai putea intelege viata, ce prostie, domnisoara, ce prostie, sa nu mai intelegi viata fara razboi”.
Intr‑un an, doi, poate trei, va trebui sa intram si noi in nebunia asta sangeroasa.
Asta este soarta neutrilor. &bdquo
In jurul nostru e razboi, domnisoara, toata lumea ne e prietena si toata lumea ne e dusmana
