Cartea de fata (Atat.
Carte singura,VII) imi incheie proiectul sau iluzia de-o viata.
Atat? SORIN MARCULESCU.
Si ce va mai fi se va imprastia ca o pulbere peste ceea ce este.
Ce va urma dupa aceasta carte (daca si cat va mai urma) tine tot mai putin de vrerea autorului, acesta reducandu-se tot mai intens la o glifa in care altcineva scrie intr-o dictare ce-si va vana sensul atata cat i se va mai ingadui.
Augustin: sunt tumuli sau testuri reminiscente, sir de transvazari pe care le uit, dar fara de care nu mai pot incerca sa ma recompun.
Clipele raman in urma, zavorate in singurul prezent accesibil noua, de care vorbea Sf.
Am tinut sa pastrez, in aceeasi umbra tot mai alungita a asfintitului generic - dar si, din fericire, particular -, caracterul diaristic al pieselor componente: ele, cu o singura exceptie, sunt dispuse continuu in pagina, in ordinea scrierii.
Predela "retablului portabil" de care vorbeam la inceputul cartii imediat anterioare (Partea din toate, 2013) isi vede astfel umpluta ultimul compartiment.
Cartea de fata (Atat.
Carte singura,VII) imi incheie proiectul sau iluzia de-o viata
