"Cineva o prinde brusc de incheietura mainii stangi si o trage, are un trup mai inalt decat al ei si este ingrozitor de puternic.
Priveste apoi in jur, dar barbatul acela a disparut.-....
Ana se ridica si, ignorand hainele ude leoarca ale lui Petru, il imbratiseaza.
Lumina proaspat readusa la viata ii reveleaza chipul cuprins de uimire al lui Petru.- Ce faci acolo jos?Poarta un impermeabil de pe care picaturile se preling nestingherite pe parchet, formand baltoace in jurul lui.
Da sa tipe, cand intunericul dispare.
In usa sta o silueta care se indreapta cu repeziciune spre ea, amenintand-o cu degetele ca niste tentacule.
Apa curge in siroaie interminabile de pe acoperis, transformand spatiul din fata casei intr-o masa neuniforma, greu de strabatut cu privirea.
O trezesc la realitate.
Lacrimile fierbinti pe care le varsa si de care abia acum devine constienta se transforma in dare reci sub Atingerea aerului racoros de afara.
Se prabuseste pe parchet cu un bufnet infundat, scancind de durere, avand in continuare in minte imaginea Mirunei.
Se impiedica si cade.
Se simte eliberata din stransoare si impinsa in fata.
Lesina cand usa masiva de la intrare se deschide larg si un val de racoare pune stapanire pe toata camera.
Numai ca atunci va fi pentru totdeauna.
Ana spera ca Miruna nu aude ce se intampla.
Exact ca acum, termina insotindu-si cuvintele cu un ras la fel de rece ca respiratia lui, dar destul de rezervat, semn ca nu vrea sa fie descoperit.
Un moment de neatentie si poate aparea o mana care sa o traga in intuneric.
Fata este a noastra.
Apoi barbatul incepe din nou sa vorbeasca, umplandu-i intregul corp cu sloiuri de gheata.- Povestea abia a inceput.
Acum inima ii bate atat de tare, incat are impresia ca o poate auzi oricine.
Doar ca, in prezenta fetitei, este mereu linistita. ca si cum acesta nu ar avea amintiri.„Imposibil, toti oamenii au amintiri.”Acelasi lucru se intampla si cand vine in contact cu Miruna, deci nu prea este relevant.
Absolut nimic, ca si cum...
Intr-adevar, are o forta inumana, mai mult, desi are contact direct cu el, nu vede nimic.
Atacatorul o strange atat de tare incat maxilarul ii amorteste.
Priveste spre partea superioara a scarilor sperand ca Andrei sa apara si sa o salveze.
Este o incercare inutila prin care nu face altceva decat sa-si consume energia – energie pe care o poate folosi in alt scop.
Inceteaza sa se mai zbata.
Cateva fire ii ating obrazul si o gadila enervant.
Are parul lung.
Sunt mult mai puternic decat tine!Vocea masculina care rosteste aceste cuvinte i se prelinge incet in urechi, strecurandu-i parca in trup cuburi de gheata.
Ii simte fiecare muschi incordat apasandu-se de spatele ei.- Nu are niciun rost sa te zbati.
In imposibilitatea de a tipa, vrea sa se zbata, dar forta ei este cu mult inferioara.
Ii imobilizeaza ambele maini la spate, prinzand-o de incheieturi cu cealalta mana.
Incearca sa tipe, dar atacatorul ii acopera gura cu mana dreapta, anticipandu-i intentia. "Cineva o prinde brusc de incheietura mainii stangi si o trage, are un trup mai inalt decat al ei si este ingrozitor de puternic
