La origine o teza de doctorat, de fapt un decupaj teoretizant dintr-o lucrare care-si propusese initial sa aseze sub lupa proza noastra interbelica „subiectiva”, Autenticitatea… lui Stefan Firica propune o foarte bogata contextualizare, in mai multe cercuri concentrice, a scriiturilor „autenticiste” ale perioadei. – Nicolae MECU.
Este de subliniat si de salutat faptul ca integrarea comparativa si contrastiva a autenticismului romanesc in ansamblul gandirii europene, facuta pana acum nesistematic si fara amploare, nu creste si nu scade meritele acestui fenomen; si nici nu reprezinta o diversiune de logica prin care sa-i fie scuzate erorile, extremismele etc., dupa principiul: au mai fost si la altii… Prin integrarea lui pe orizontala, autorul aduce o contributie de prim ordin la explicarea si intelegerea corecta – epistemologic si, deopotriva, deontologic – a fenomenului romanesc. – Ion Bogdan LEFTERNoua este, in lucrarea lui Stefan Firica, investigarea autenticismului romanesc interbelic in contextul gandirii europene: literara, filosofica, antropologica, etica, psihologica, religioasa.
Pana atunci, studiul teoretic despre „autenticismul” romanesc interbelic, cuprinzator, complex, provocator, il va impune deja pe Stefan Firica drept unul dintre cei mai interesanti critici literari si culturali romani de azi.
Aplicatiile, analizele de texte vor urma intr-un tom secund.
Fara sa-si abandoneze specializarea filologica, el tinde catre o formula larg-integratoare, catre – in fond – o varianta personala de „ideocritica” (termen folosit uneori in legatura cu tipul de hermeneutica a conceptelor patentat de catre Adrian Marino).
Incercand sa inteleaga resorturile mai adanci ale respectivei sau respectivelor tendinte, autorul opteaza pentru un interdisciplinarism care-i permite sa recurga la referinte din toata zona socio-umana.
La origine o teza de doctorat, de fapt un decupaj teoretizant dintr-o lucrare care-si propusese initial sa aseze sub lupa proza noastra interbelica „subiectiva”, Autenticitatea… lui Stefan Firica propune o foarte bogata contextualizare, in mai multe cercuri concentrice, a scriiturilor „autenticiste” ale perioadei
