Osho a fost intrebat de multe ori de ce nu si-a scris autobiografia, sau de ce nu a dat macar interviurile necesare pentru ca altcineva sa scrie istoria vietii sale.
Prezentata atat din perspectiva lui cat si a celor ce ii erau apropiati viata lui Osho poate fi o sursa de inspiratie pentru orice.”.
Daca a existat vreodata un adevar in spusele mele, el va supravietui" spunea Osho.
El ne-a provocat si ne-a invitat sa invatam din viata lui orice dorim, spunandu-ne deschis ca singurul sau rost a fost indicarea directiei in care, mergand, putem afla mai multe despre noi insine.„Increderea mea in existenta absoluta.
La urma urmei, spunea Osho, noi nu vom putea afla cine este el pana cand nu vom afla cine suntem noi.
Aceasta carte nu isi propune sa fie - si nici nu ar putea fi, dat fiind subiectul abordat - un raspuns Ia intrebarea „Cine este Osho?” Ea este mai degraba o calauza care ne conduce catre raspunsul la aceasta intrebare, deopotriva in contextul atemporalului si in cel al timpului, din perspectiva „fiintei”, dar si a „faptelor”.
Noi vrem sa intelegem contextul si dorim sa ne convingem ca intelegem „ce se petrece” - mai ales daca faptele par contradictorii, uluitoare, neobisnuite.
Mintea omului este insa astfel structurata incat simte nevoia sa descopere rostul evenimentelor care se petrec in timp. „Adevarurile supreme sunt importante, spunea el, nu taieturile din ziare care ne alcatuiesc istoria.” Si adauga ca biografia sa se ascunde in spatele sutelor de volume de discursuri publicate si in felul in care transforma viata celor care erau aproape de el.
El obisnuia sa respinga aceste intrebari printr-un gest al mainii.
Osho a fost intrebat de multe ori de ce nu si-a scris autobiografia, sau de ce nu a dat macar interviurile necesare pentru ca altcineva sa scrie istoria vietii sale
