„Problematica autonomiei, ca o competenta transversala ce genereaza sau structureaza competente mai complexe, este vizata de lucrarea Genovevei Farcas cu mult echilibru si discernamint pedagogic, in cunostinta de cauza si cu dovezi teoretice, dar si faptic-constatative.
Valorificind rezultate ale unor cercetari privind practicile de sprijinire a autonomiei copilului, autoarea invita cititorii, studenti, profesori, dar si parinti interesati de formarea comportamentelor autonome incepind de la virstele mici, sa descopere ce este Autonomia si cum se poate construi aceasta.” (Teodor Cozma) .
Lucrarea de fata, inedita in literatura pedagogica româneasca tocmai prin abordarea acestei teme de interes, precum si prin analiza exhaustiva, deopotriva teoretica si praxiologica, aduce in discutie educatia pentru autonomie, ca raspuns la problematica lumii contemporane, si implicit necesitatea dezvoltarii unor noi practici educationale in mediul scolar si familial.
Cu acest prilej, publicul s-ar putea edifica in legatura cu «pedagogia» autonomiei, un miraj al cautarilor educationale moderne, ar evita excesele si falsele solutii si ar viza realizarea unei educatii integrale in care Autonomia copilului devine atit tinta, cit si mijloc.” (Constantin Cucos) „Scoala prezentului, dar mai ales cea a viitorului sint chemate sa creeze ancore educationale puternice pentru formarea autonomiei copiilor si tinerilor, din perspectiva pregatirii lor pentru viata de dincolo de zidurile scolii, a educatiei permanente de calitate.
Chiar daca acest concept a stirnit numeroase polemici si a inspirat multe filosofii educationale, cartea ne ajuta sa ne orientam intr-un cimp reflexiv complex si sa generam conduite autonome incepind cu virsta prescolaritatii, dar in strinsa corelatie cu un cadraj axiologic ce tine cont de determinarile persoanei si ale timpului. „Problematica autonomiei, ca o competenta transversala ce genereaza sau structureaza competente mai complexe, este vizata de lucrarea Genovevei Farcas cu mult echilibru si discernamint pedagogic, in cunostinta de cauza si cu dovezi teoretice, dar si faptic-constatative
