Actul de la 1 Decembrie 1918, care consfintea unirea Transilvaniei cu Romania, a deschis o noua etapa in viata noului stat national, in dezvoltarea sa social-economica, in creatia culturala, in afirmarea si schimbul international de valori materiale si spirituale.
unificarea s-a impus datorita faptului ca modul de organizare si de conducere bisericeasca in aceste Biserici din provinciile istorice ale tarii a fost cu totul diferit..
De fapt, Marea Unire a cuprins in acelasi cadru statal trei Biserici autocefale (Biserica Ortodoxa din Vechea Romanie, Mitropolia Transilvaniei si Mitropolia Bucovinei), precum si o eparhie din Biserica Ortodoxa Rusa, anume Arhiepiscopia Chisinaului.
Prima indatorire care revenea Bisericii in noua situatie politica a fost aceea a organizarii ei unitare, sub conducerea Sfantului Sinod din Bucuresti, act necesar atat Bisericii, cat si noului stat national.
Dar, pe langa innoirile de structura in viata politica, sociala si economica, cu o serie de reforme democratice au avut loc schimbari profunde si in viata Bisericii Ortodoxe Romane.
Actul de la 1 Decembrie 1918, care consfintea unirea Transilvaniei cu Romania, a deschis o noua etapa in viata noului stat national, in dezvoltarea sa social-economica, in creatia culturala, in afirmarea si schimbul international de valori materiale si spirituale
