Maestru al unei spiritualitati pierdute si critic acerb al modernitatii laicizante Rene Guenon realizeaza in acest eseu concentrat o comparatie bine structurata intre cele doua registre permanent aflate in conflict in istoria omenirii autoritatea spirituala si puterea temporala.
Traducator Daniel Hoblea.
Oricarei actiuni ce nu provine din cunoastere ii lipseste principiul nemaifiind decat o agitatie vana la fel orice putere temporala ce nu-si recunoaste subordonarea fata de autoritatea spirituala este de asemenea vana si iluzorie separata de principiul sau ea nu va putea sa se exercite decat intr-un mod dezordonat si va merge fatalmente spre propria-i distrugere.
E chiar curios de notat ca aceia care in epoca noastra isi fac un titlu de glorie din a se numi laici la fel ca si cei carora le place sa-si spuna agnostici ei fiind de altfel adeseori aceiasi nu fac prin asta decat sa se laude cu propria lor ignoranta si la cei ce nu realizeaza ca acesta este sensul etichetelor cu care se impauneaza aceasta ignoranta este intr-adevar foarte mare si realmente iremediabila.
Legea este negata din momentul in care se neaga principiul insusi din care ea emana dar negatorii ei n-au putut s-o suprime realmente ea intorcandu-se impotri-va lor astfel dezordinea trebuie sa intre finalmente in ordine careia nimic n-ar putea sa i se opuna decat in aparenta si intr-un mod cu totul iluzoriu.
Valentin Protopopescu Puterea temporala am spus pri-veste lumea actiunii si a schimbarii or schimbarea neavandu-si in ea insasi ratiunea sa suficienta trebuie sa primeasca de la un principiu superior legea sa singura prin care ea se integreaza in ordinea universala daca dimpotriva se pretinde independenta de orice principiu superior ea nu mai este prin chiar acest fapt decat dezordine pur si simplu.
In planul analizei istorice este extrem de interesanta incursiunea autorului in universul sacru hindus ale carui institutii si mecanisme pare sa le cunoasca la perfectie.
De aici gratie acestui raptus violent s-a produs saracirea spirituala a modernitatii prin despiritualizarea progresiva a lumii.
Guenon subliniaza substituirea ilicita si violenta a legitimei autoritati spirituale cu care o perioada istorica indelungata regalitatea s-a confundat de catre guvernamantul de tip laic prin acapararea atributiilor sacerdotale golite de sensul lor transcendent.
Daca prima se intemeiaza pe o traditie revelata si primordiala transmisa pe cale orala filiatie asupra careia trebuie sa vegheze cea de-a doua are ca fundament o traditie scripturala mai intai de extractie revelata gestionata de sacerdoti apoi preluata prin transfer simbolic de puterea monarhica si uzurpata finalmente prin revolutie de puterea laica in sens politic modern.
Maestru al unei spiritualitati pierdute si critic acerb al modernitatii laicizante Rene Guenon realizeaza in acest eseu concentrat o comparatie bine structurata intre cele doua registre permanent aflate in conflict in istoria omenirii autoritatea spirituala si puterea temporala
