Avram Iancu.
Padurile mari, oamenii muncitori de la munte si amintirea aceea care clocotea ca o otrava, este mediul de unde s-a ridicat Iancu..
Intr-o clipa de manie, auzind ce discutau ungurii in dieta de la Cluj, Iancu striga: "
Ii vom convinge cu lancea lui Horia".
Iar alta data: "
Sunt gata sa impartasesc soarta lui".
Unui prieten ii spunea: "
Eu sunt nepotul lui Horia".
Amintirea lui Horia, l-a urmarit pe Iancu toata viata, el a fost in gandul sau urmasul lui Horia, a vrut poate sa fie razbunatorul lui.
Aici era casa lui, acolo traiau urmasi de-ai lui, cate o poveste despre cel ce murise ca un mucenic se mai spunea de cei batrani.
Si ca o umbra, de care se vorbea in soapta, se pastra acolo amintirea celui blestemat de soarta, a lui Horia.
Era un loc ferit, cu obiceiuri vechi, cu oameni darji, indarjiti de munca lor prea grea.
Casele din trunchiuri de copaci, cu ceardac pe stalpi, uneori ridicat peste magazia de carute, cu acoperisul de sindrila, mare si foarte aplecat, ca sa se scurga zapezile, parca erau una cu codrul cel batran.
Avram Iancu s-a nascut in 1824 la Vidra de Sus, in mijlocul padurilor mari, a oamenilor care lucrau din greu la taierea lemnului.
Editie comemorativa In acest Ardeal al scolii latiniste, al clasicismului si al studiilor formale, a caror influenta in personalitatea lui Avram Iancu nu trebuie uitata, era lumea deosebita a Muntilor Apuseni.
Crampeie din viata si vremea sa.
Avram Iancu
