Prin tot ceea ce a fost pentru persoana mea, pentru Biserică și pentru Neamul românesc, Înaltpreasfințitul Bartolomeu a sădit în mine neliniștea datoriei de a-i păstra memoria vie, neștirbită și cât mai deplină.
Dumitru Cobzaru, Exarhul Mânăstirilor din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului.
Arhim.
Așa cum va rezulta din paginile următoare, trei sunt ipostazele personalității sale complexe, fiecare subsumabilă unui nume cu care istoria veacului l-a reținut: Arhiepiscopul și Mitropolitul Bartolomeu, Valeriu Anania și Părintele Anania.
Aceste proiect editorial demonstrează fără echivoc aportul indiscutabil pe care Bartolomeu Valeriu Anania l-a avut în parcursul istoric recent al României, consecințele implicării sale directe în momente cu puternice reverberații în timp, calitatea de a fi fost omul (ne)potrivit la locul (ne)potrivit, de a se fi „lăsat purtat așa, poate de însăși varga Domnului” , dar și puterea de a se fi făcut el însuși instrumentul prin care Dumnezeu a lucrat în lume.
Studii și articole, comunicări în cadrul unor conferințe științifice și duhovnicești, predici și meditații, odată transformate în capitole ale acestei cărți, textele vin să spună – „cu gândiri și cu imagini” – povestea vieții lui Bartolomeu Valeriu Anania, să ne dezvăluie crâmpeie din sufletul său, să ni-l descopere în slujirea lui Dumnezeu și a aproapelui.
De aici, de-a lungul ultimilor nouă ani, au rezultat textele pe care le încredințez, acum, tiparului și a căror diversitate generică și structurală a fost puternic determinată de contextele în care au fost rostite/scrise, dar și de ascultătorii/cititorii cărora le-au fost inițial destinate.
Tot această neliniște a condus, la un moment dat, la o încercare de abordare din perspectivă științifică a vieții și activității sale, în cadrul Școlii doctorale a Institutului de Istorie „George Barițiu” al Academiei Române.
Din această neliniște s-a născut preocuparea mea de a evoca, ori de câte ori îmi permiteau împrejurările, cuvintele-i memorabile, faptele sale pilduitoare sau episoade din duioasa poveste a unei vieți pline și împlinite.
Prin tot ceea ce a fost pentru persoana mea, pentru Biserică și pentru Neamul românesc, Înaltpreasfințitul Bartolomeu a sădit în mine neliniștea datoriei de a-i păstra memoria vie, neștirbită și cât mai deplină
